Astazi vroiam sa-mi vad amintirile!
Dar cine ar fi avut nevoie de un sal testut din dorintele demult stinse sau de un buchet de iluzii legate cu voal?!
Cine sa-si fi dorit o fila din cartea vietii, un manunchi de suspine legate cu ace, ploi de lacrimi adunate in recipiente de sticla, fara fund si fara capace?!
Cina sa vrea flori de 'nu ma uita', ascunse in scrinul sufletului meu, de mult timp?!
Sau rochia alba, tivita cu vise neimplinite, peste care a cazut anotimp dupa anotimp...
Cui i-ar fi trebuit palaria albastra de fetru, garnisita cu dantela din valuri de mare, in care s-au adunat mereu, an dupa an, durerea, regretele si renuntarile amare?!
Cine sa-si doreasca astfel de amintiri, care sunt uneori hrana pentru prezent, alteori un supliciu, de cele mai multe ori temeri pentru un viitor inexistent?!
Intr-un final, dupa lungi ezitari, am decis sa le pastrez; le-am asezat in scrinul din suflet, alaturi de florile albastre si am aruncat cheia in mare. Simteam nevoia unui rasuflet
CITEȘTI
I think in black
Short StoryDacă pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă, pentru a ne vedea sufletul apelăm la artă. Arta e oglinda sufletului
