DVRK (ro) // finalizata

Fereastra

Eram în dormitorul meu, făcând lucrurile obișnuite pe care orice adoleșcent le putea face acasă, stând noaptea târziu, săpând printre adâncurile internetului, și, în general neacordând atenție altui lucru decât la ce era pe monitor. Era dimineața devreme, pe la ora 2 fix, și toată lumea din casa dormea, cu excepția mea. Camera era bună și caldă, chiar dacă ne aflam în mijlocul iernii, din moment ce am avut schimbate ferestrele săptămâna trecută. Înainte, pierdeam căldura, mai ales în dormitorul meu, dar acum frigul era ținut afară.

Nu țin minte ce făceam; Cred că, afându-mă în teroarea care mă consuma, am uitat. Am auzit un zgomot la fereastra mea. Nu sunetul unei gâze intrând în el, sau crengile copacilor zgâriindu-l. Nu, acesta era un zgomot ciudat, un sunet de bătaie, ceva ce nu am mai auzit până atunci. La început, nu m-am gândit prea mult la el. Poate din cauză că am crezut cu adevărat că nu era nimic, sau poate nu am vrut să aflu ce era, nu pot spune, dar am stat pentru un moment și l-am ascultat. Era cumva ritmic. Bătaie, bătaie, bătaie. S-a auzit doar pentru 15 secunde, sau ceva de genu', apoi s-a oprit. M-am înfiorat, dar l-am ignorat, iar după o oră-două de navigare pe internet și conștient neuitându-mă la fereastră, mi-am închis calculatorul și am intrat într-un somn incomod, dar neinteresant.

În această dimineață, după ce soarele era deja pe cer de câteva ore, iar chestiile care vin și bat noaptea făceau ce făceau în orele zilei, am mers înspre fereastră și am stat câteva minute încercând să reproduc acel sunet pe care l-am auzit. Am ciocănit la fereastră, am lovit-o cu câteva obiecte moi, ba chiar am încuiat-o și descuiat-o, dar oricât aș fi încercat, nu mi-am putut da seama cine sau ce a făcut acel sunet. Nimic din ce am făcut nu suna nici pe-aproape. M-am gândit că acel event a fost doar ceva trecător, și ziua a decurs normal până seara.

Tatăl meu a ajuns acasă de la muncă la ora obișnuită. Observând că aerul din casă era prea înăbușit, a venit la mine în cameră să deschidă fereastra. Niciodată în viața mea, înainte de acel moment, nu mi-am dorit cu adevărat să fi fost surd.

Tatăl meu a uitat să descuie fereastra înainte să o deschidă, iar când a tras mânerul în sus, a produs același sunet ca și acela pe care l-am auzit noaptea trecută.

Chestia e că, fereastra mea are doar mânere pe interior.

Avem și narația tot de la mine: