DVRK (ro) // finalizata

Urmarirea

Veneam de la scoala. Era o zi normala de miercuri. Asteptam autobuzul cu un coleg. Acolo era o femeie care se uita la mine, mie imi era frica ca nu cumva sa fie o vecina sau un neam care nu il mai recunosc. Arata palida, cu parul pana la umar, inalta cam.. 1.60 m, cu o rochie neagra si cu o palarie de aceeasi culoare. Urcand in autobuz ne-am asezat pe locurile din spate al vehiculului. Ea se puse pe un scaun, dar in continu se uita la mine, i-am spus colegului si el a spus :

-Doar ti se pare, nu fi paranoic.

Am ascultat de el si mi-am vazut de treaba. Cand am coborat din autobuz ea ma urmarit pana in fata blocului. I-am spus asta sorei mele si ea mi-a dat acelasi raspuns:

-Nu fi paranoic !

Eu ramaneam cu aceiasi parere.. ca era o ciudata, un traficant de organe, o hoata sau ceva de genul..

Tatal meu a mers pana in oras. Eu ma uitam pe geam si l-am vazut pe el oprit de aceiasi femeie ciudata. Ea l-a chemat pana in cealalta parte a blocului, ca sa nu vad eu ce se intampla sau ce discuta, ea stiind ca am vazut-o. Tatalui meu nu ii s-a intamplat nimic si si-a continuat drumul.

El a venit acasa, eu l-am intrebat cine era femeia aceia, el a raspuns:

-Cea care va schimba totul..

Privindul in ochii, vazand spaima, l-am intrebat ce are, el a tacut.. si a mers la TV. Uneori il vad stand in pat si uitanduse la tavan cu orele, dar in rest nu are nimic.. cred.

Pe acea femeie o vad zilnic facund acelasi traseu cu autobuzul, in aceleasi haine, aceiasi expresie..

Inca sunt speriat de ce ia spus lui tata..

Veneam de la scoala, femeia a venit din nou dupa mine, cand sa intru ea ma prins de umar si ma intrebat daca imi e frica de ea, eu nu am raspuns.. ma tras mai la un loc si cu o privire sinistra s-a uitat la mine timp de 30 de secunde, in acel timp am observat ca nu e un om obisnuit, avea ochii un maro rosiatic, buzele un albastru movaliu si pielia alba ca o coala de hartie. A spus ca totul e o iluzie, ca atunci cand dormim suntem treazi si atunci cand suntem treazi dormim, ca totul e o iluzie si ca nimic nu e real. Dupa ce a plecat stateam in aceasi pozitie ne miscat de spaima si de comfuzie. De atunci totul e schimbat, am inceput ca sa imi pun intrebari; de ce poarta aceleasi haine mereu, de ce ma oprit tocmai pe mine, de ce tata e traumatizat.. dupa ceva timp am vazut-o iarasi, sa dus intr-un parc, acolo am vazut un om inalt, bine facut, cu barba si ochelari de soare. Sa dus spre el, nu am auzit ce i-a spus dar i-a dat un cutit iar dupa vreo un minut, omul si-a infipt cutitul in frunte. Auzind la stiri si in ziar multe sinucideri sadice in prin orasul meu. Imi fac gri de ce o sa se intample. Acum inteleg de ce tata a spus :

-Cea care va schimba totul...