DVRK (ro) // finalizata

Sicriul cu spini

Eram in camera ritualica ca de obicei in fiecare noapte de vineri.

Practicam demonologia, de data aceasta alegandu-l pe demonul goetian Astaroth, patron al misterelor oculte; cu scopul de a-mi revela ceva din cele stiute. Experienta mi-a dovedit ca Dumnezeu si Satana sunt unu si acelasi lucru, distrugerea este necesara pentru evolutie si creatie. La fel cum dintr-o camera a chibzuintei ajungi spre lumina, este necesar sa treci prin focul purificator pentru a avea acces la dezvoltare.

Dupa o incercare profund meditativa am reusit sa intru in contact cu Ataroth:

-Bine te-am gasit Astaroth, iti multumesc ca ma onorezi cu a ta prezenta!
-Placerea este de partea mea sir. M-ai adus din planuri de existenta superioare, iti multumesc pentru ambiantul placut oferit, pentru aceasta chemare iti voi cere la fel ca orice entitate inger, zeu, djin, sa-mi oferi putina energie. Picura o picatura de sange, de saliva sau de sperma pe sigiliul meu, pentru a facilita o legatura telepatica.

Zis si facut...

-Astaroth, te implor, ridica-mi vualul iluziei propriei vieti.
-Asta vrei omule? Esti in cautarea evolutiei, dar poti plati cu viata!
-Vreau sa dau viata mortii si sa las viata sa moara!
-Interesant... a spus el uitandu-se fix in ochii mei. Dar pentru asta am nevoie de supunere!
-In aceasta noapte, tie ma dedic...
-In regula, iesi din cercul de protectie, te astept in Triunghiul Regelui Solomon, pentru o initiere completa.

Desfac cercul de energie, pasesc cu frica in suflet in afara celui desenat, groaza ma cuprinde. Simt cum sangele imi fierbe in vene, iar pupilele mi se dilata. Nu pot vorbi, nu pot nimic, doar sa inaintez cu pasi marunti spre invatatorul meu.

-Omule, ai facut primul pas, drum de intoarcere nu mai exista!
-..Dau din cap afirmativ..
-Imbratiseaza-ma! Zise demonul; il imbratisez, de odata prind putere, prind vlaga, triunghiul capata o usoara culoare albastra, sigiliul din mijlocul sau ia foc iar cel dupa altar se umple de sange. In timpul asta aud tipete de durere si groaza.
-Pentru a intelege lumina, trebuie sa cobori in abis. Cand cunosti lumina, cobori pentru a strange roadele.
-Am inteles, zic eu speriat si uluit.

De odata totul se intuneca, la scurt timp ma aflu intr-un spatiu mare si negru, sunetele se auzeau parca fiind supuse timpului, desi timpul parea suspendat.
Totul se elibereaza, vad un foc, vad oameni morti, vad ingeri deasupra mea care ma indeamna sa merg mai departe.
Tot mergand se infatiseaza o usa in fata mea, o deschid...
O campie mov inchisa apare, aerul este rece, miros de lemne arse si sange proaspat se varsa din aer, morminte incremenite in timp stau si asteapta...
Astaroth apare...
-Profane !
-Da invatatorule!?
-Este timpul sa mori!
Sunt speriat, si coplesit de frica, ma misc involuntar spre un sicriu plin de spini care statea intr-o gropa patrata cu lemne incinse.
Ma indrept incet dar sigur spre sfarsit, oare ca asa merit sa mor?
Ce am facut sa merit asta? Doresc doar evolutie spirituala!

Ma trantesc in sicriu, se inchide capacul, Astaroth sufla spre sicriu...
De odata incep sa ard, simt focul, simt cum sunt dezintegrat tot.
Sangele imi sare din ochi, fierbe in mine, simt si ma vad cum ard de viu fara a putea face nimic, fara a putea striga dupa ajutor.

Dupa 666 de zile, renasc din foc, ridicandu-ma!

-Initiatule, ai descopierit calea, m-ai chemat si mi-ai dovedit ca esti vretnic de lumina. Ai de ales intre doua optiuni:

Mori in planul fizic, parand ca corpul tau pamantean sa sufere un atac de cord. Sau iti continui existenta impartasind aceasta experienta minunata!-Aleg sa mai traiesc in suferinta!-Asa sa fie!Ma aflu acasa, intins pe podea.
Aud o voce groasa si puternica:

-Astaroth sunt ! Citez din biblie:Deuteronomul 12:27 – "Să-ți aduci arderile de tot, carnea și sângele, pe altarul Domnului Dumnezeului tău: în celelalte jertfe ale tale, sângele să fie vărsat pe altarul Domnului Dumnezeului tău, iar carnea s-o mănânci."

Dupa ma gandesc: Milioane de oameni ucisi, sute de culturi decimate pentru un zombie pe bat.
Sunt convins ca partea de S-E a Europei a acceptat ,,o religie,, din iubire, abandonandu-si cultura si traditia religioasa in favoarea sa...

Raman cu vocile mele captiv in singuratate unde suferinta capata libertate.
-Sfarsit.