My diary | The Fight

12.Scurtul moment

           Intuneric!Da,asta vad in momentul asta!Nici o sursa de lumina nu este in apropiere.Am deschis larg ochii,poate asa vedeam mai bine,dar fara nici un rezultat.M-am frecat lenesa la un ochii,ridicandu-ma in capul oaselor.Ma durea capul,ducandu-mi mainile la tample,simteam cum imi arde fruntea.Mi-am adus mainile pe fata,din nou,aceeasi senzatie ciudata care ma face sa tremur.Am coborat din pat,ducandu-ma spre baie.Aveam nevoie de un dus,rece,cald,oricum era,simteam nevoia de a fi in apa si asta ma speria cel mai rau.Am atins intrerupatorul ce trebuia sa aprinda lumina in baie,dar,la fel ca si in camera,acesta nu mergea.Am lovit tocul usii,incercand sa intru.Umblam ca un orb prin propria baie,incercand sa ating lucruri familiare pentru a-mi da seama unde ma indrept.Am ajuns in fata cazii.Parea straniu,ciudat,dar ma simteam ca si cum as fi avut o bomba in mine,iar aceasta era pe cale sa explodeze.Pornisem dusul,simteam cum apa curge si incepe sa umple cada.Mi-am dat usor bluza jos,apoi pantalonii,ramanand in sutien si chiloti.Am deschis sutienul,ingnorand faptul ca lenjeria mea era uda,ceea ce era cu adevarat ciudat,indepartand-o rapid.In cateva secunde eram in cada,nevazand nimic,doar simtindu-mi pielea arzand sub apa ca gheata in care stateam.Am luat sapunul si buretele.Mi-am atins pielea de mai multe ori cu cele doua obiecte.Am inchis ochii,stand pur si simplu si simtind apa ce ma invaluia,atingerea aspra a buretelui si pot spune ca ma simteam de un milion de ori mai bine.Am auzit ceva in camera,dar nu am bagat de seama.Am iesit,punandu-mi un prosop in jurul meu.Iesind din baie,m-am impiedicat de ceva si am cazut.Pipaind,mi-am dat seama ca nu am cazut peste ceva,ci am cazut peste cineva.Am vrut sa tip,dar el nu m-a lasat,spunandu-mi:

              -Sunt Dylan!Te rog,nu tipa!sopteste,punandu-mi mana,accidental,pe spatele neacoperit,facandumi-se pielea de gaina.

             -Ce s-a intamplat?spun,dandu-mi o suvita rebela din fata ochilor.

             -Aseaza-te!spune bland.

             -Ai venit la mine!Stiu sigur,spun,observand ca eram goala si ca prosopul meu era pe podea.M-am aplecat sa il iau,dar mi-am dat seama ca era intuneric si ca nimeni nu vedea nimic.Dylan mi-a intins prosopul,dar eu deja purtam un halat aruncat undeva la intamplare,pe care il gasisem intr-un timp foarte scurt.

            -Am stat pe acoperis pana a inceput sa ploua.Ti-am zis sa intram,dar tu nu ai vrut.Am stat in jur de o ora in ploaie si ai adormit pur si simplu.Dupa ce mi-ai spus si povestea cu Jack,spune,punandu-mi mana pe umar.

          -Chiar nu stiu ce sa fac...pe Jack il vad ca pe un frate,dar nu stiu daca putem fi doar prieteni.Cu tine,chiar daca ne cunoastem de foarte putin timp,ti-am spus,te privesc in alt mod!spun,fiind intrerupta de Dylan ce isi preseaza corpul de al meu,incepand sa ma sarute.

          Din nu stiu ce motiv,am raspuns sarutului sau cald.M-a intins pe pat fara sa intrerupa sarutul,el venind peste mine.Si-a coborat mana spre coapsa mea,atingand-o delicat.Pielea mi se facuse de gaina si vrand sa il am mai aproape mi-am indreptat mainile spre parul sau apropiindu-ne.A inceput sa imi lase saruturi mici si fierbinti,incepand cu maxilarul,urmand apoi gatul,coborand spre umar,muscand incet unele zone,ceea ce ma facea sa scot sunete necontrolabile.Ajungand la granita dintre piept si gat,am deschis ochii larg,intelegand ce se intampla.M-am ridicat brusc,trangandu-mi halatul cat se poate de bine pe mine.

          -Scuze!Nu stiu ce a fost in capul meu,sincer.Probabil acum ma crezi un psihopat sau chiar mai rau,dar pur si simplu...nu stiu...chiar imi pare rau!spune,departandu-se de mine.

        -E in regula,nu iti face griji!spun,cu toate ca lacrimi imi curgeau siroaie.

         Ma simteam ca o curva,nu stiu de ce,dar ma simteam ca cea mai de neincredere persoana.Acum nici nu stiu ce sa fac;cum sa lamuresc problema cu Jack daca a aparut si Dylan in peisaj?Nu ca ar trebui sa aleg,urasc asta,vreau sa ii am pe ambii langa mine,tin la ei,in modul meu cu totul diferit.Suna ca o telenovela,dar nu imi pasa.

      -Stiu ca e prea din start!Sunt un prost,stiu.Mi-ai spus de povestea cu Jack,iar ce am facut acum...te-am indus si mai mult in eroare.Ar trebui sa plec!spune si am simtit cum se ridica,indreptandu-se spre geam.

       -Nu ma lasa singura pe intuneric!mormai,necrezand ca m-a auzit.Insa s-a intors spre locul unde eram eu.

      -Nu te voi lasa!Acum,dormi!Ai nevoie de odihna!spune,invelindu-ma,eu deja fiind intinsa in pat.Mi-a oferit un sarut pe frunte,ultima amintire din aceasta zi.