My diary | The Fight

18.Povestea lui Mell

             -Spune-mi despre tine!ii zic lui Mell după ce am trecut de tăcerea aceea jenantă.

            -Întâi raspunde-mi la o întrebare:ai o relatie  cu Jack?spune si amândouă chicotim.

           Cred ca am rosit căci Mell a început să rada cu gura până la urechi.Stau de o lună în spitalul asta si deja m-am plictisit.Au zis că mă externează de când m-am trezit,dar se pare că medicilor le ia mai mult timp sa afle dacă sunt perfect sănătoasă.Intalnirile cu Jack le am în camera de spital sau la cantina.

             -Cam da,zic si chicotesc.

            -Si cum e?Până acum,doar în spital,spune,devenind serioasă.
           -Pai,el este genial.Nu ca as cunoaște multi băieți,dar el este...grijuliu,iubitor...Mai mult de atat este înțelegător!spun si răsuflu.
         -Ce drăguț,spune pe un ton sarcastic.
          -Hei,tu m-ai rugat să îți spun!Acum poveste despre tine!Toată viața ai cantat intr-o trupa?spun,iar ea devine melancolică.
         -M-am născut intr-un sat din Germania.Nu am avut o copilărie ca toți copii de acolo.Tata ținea neapărat să se îmbogățească.Cand a intalnit-o pe mama a violat-o si așa m-am născut eu.La nașterea mea mama a plecat, era doar o drogata ordinara,iar eu a trebuit să îl suport pe omul ăla care îmi era tată.Aveam vreo treisprezece ani când lui i-a venit o idee despre cum poate face bani ușor și repede.Era o noapte furtunoasă,copacii băteau în geam,totul era groaznic.Apoi el a intrat pe usa camerei mele.A inchis-o la loc și mi-a spus așa:<<Fata tatei,ceea ce voi face acum nu va trebui sa zici nimănui.Asa învață fetele să se maturizeze!>>Așa ca, m-a trântit pe pat si m-a dezbrăcat,a facut ce a vrut el.Vorbeam uneori cu fetele despre asta,chiar dacă nu prea știam nimic în amanunt.Stiam ca îți oferă plăcere,la mine erau doar manie,durere si lacrimi.Il rugam sa se oprească si el continua.Dupa asta m-am dezgustat toata viața.In ziua următoare nu a mai venit el,ci altul și asta a continuat timp de un an de zile.Eram o prostituata.La paisprezece ani,am putut să fug.Mizerabilul,pe care trebuie să îl numesc tată,a fost plecat de acasă timp de o săptămână.Am fugit,nenorocul meu fiind că m-a prins.M-a pedepsit,torturandu-ma.Pana intr-o zi,cand unul dintre clienții tatei a intrat în camera mea.A văzut că plâng și m-a întrebat câți ani am.A aflat prin ce trecusem si a considerat că va face un schimb cu tatăl meu ca să mă elibereze.A plătit omului ăluia o groază de bani.Ii sunt datoare pe vecie domnului White!spune imună la poveste,dar eu eram deja cu ochii în lacrimi.
  -Îmi pare atât de rău!Pana acum mă plangeam de chestii minore,dar acum realizez ce fraiera sunt!spun si îmi șterg lacrimile.
  -Nu trebuie să îți pară rău.A fost un capitol din viata mea.Daca nu îmi era scris să se întâmple,nu se întâmpla.Tu?Cand a descoperit că ai cancer?întreabă direct.
  -Acum doi ani ne-am mutat aici.Nu mi-a plăcut deloc.Am avut o criză de nervi.Am urlat,am aruncat chestii,dar nu în orice fel,păream nebuna.Apoi am leșinat si m-am lovit puternic la cap.Ai mei m-au dus la spital și acolo am aflat că aveam cancer,care se manifesta printr-o tumoare.Eram prea mică pentru a fi operată.Iar tumoarea era greu de gasit.Asa ca am amânat.Pana atunci îmi luam tratamentul.Am dus o viață trista la școala nouă,dar asta nu e important acum.Tumoarea nu s-a extins foarte mult în ultimii doi ani,deci mai aveam șanse să trăiesc!spun si ma uit absenta în jos.
  -De ce nu ai spus?intreaba,asezandu-se la marginea patului meu.
  -Să nu mă ocoliți.Multa lume crede că(,)cancerul este o boala ce se poate lua de la unul la altul.Asa am încercat cu unuii oameni,sa fiu sinceră,dar au plecat si m-au lăsat pur si simplu,spun,iar ea ma ia de mână.
  -Știi ce e cel mai misto intr-un spital?intreaba,schimband subiectul.
  -Ce?spun,zambind.
  -Camerele în care țin fisele pacientilor.Haide!Va fi distractiv!spune,iar eu cedez.
  -Bine!Haide!spun si ma ridic cu grijă din pat.

   Iesim pe usa ca si cum am vrea să mergem la cantina.Nu stiu cum Mell știe laboratoarele si programul medicilor,dar de vreme ce ea a crescut de la paisprezece ani cu doctor White e clar ca știe spitalul asta.M-a băgat intr-o camera întunecată.A aprins un bec si am văzut miliarde de fise ale pacienților.Cand voiam să o caut pe a mea,Mell m-a tras intr-un fel de incapere.Avea foarte multe rafturi si dulapuri,iar noi eram foarte înghesuite.Mi-a făcut semn că a intrat cineva si nu stiu cum am tresărit căci am trântit un raft.Nu a făcut zgomot pentru că a căzut pe spatele lui Mell.S-a apropiat si mai mult de mine,presandu-ne corpurile intr-un așa fel încât nu mai puteam avea control asupra mea.Si-a pus accidental mâinile pe soldurile mele.De atât aveam nevoie.M-am apropiat de ea și i-am prins fata între palme.Mi-am presat buzele de ea,gura deschizandu-mi-se automat.Mell s-a retras la început,dar a continuat.Nu stiu cum a făcut de în următoarea secundă aveam picioarele incolacite în jurul taliei ei si spatele lipit de unul dintre rafturi.Limba sa îmi masa fiecare părticică din gura,eu lasandu-i acces total la mine.Mainile mele se jucau cu părul său,tragand-o usor.Mi-a lăsat gura si a coborât spre gat.Lasa săruturi umede si fierbinți pe gâtul meu,de abia ma abtineam să nu scot sunete de placere.

   -Cine e acolo?auzim o voce de bărbat.Am conștientizat ce s-a întâmplat și atunci,fara sa ma dea jos din brațele ei,Mell m-a ținut  in așa fel incat tipul să creadă că e închisă.Dupa ce am auzit si usa laboratorului trantita,am ieșit din cămăruța.
   -Ca să știi,asta a fost vina ta,spune.Am imbratisat-o,habarnam de ce,dar am imbratisat-o,iar ea a făcut la fel.
   -Scuze,doar ca...nu stiu...erai aproape de mine,te voiam!spun când ajungem în camera mea.
   -E ok!Țin la tine ,sa știi,asa ca daca ai nevoie de ajutor,eu sunt aici!spune si iese.Doua minute mai tarziu,Jack intra cu niste flori imense.Ma simt prost,dar nu cred că e nevoie să îi spun despre Mell.E un băiat bun si nu merita una ca asta, nu vreau să îl pierd.
   -Deranjez?întreabă,iar eu îi sar in brațe.
    -Chiar deloc!spun si ma saruta.

    Fiecare are sărutul lui:Mell scoate din mine sentimente pe care nu mi le pot închipui că le am,Jack ma liniștește si îmi oferă siguranță,iar Dylan ma face sa vreau mai mult si mai mult.Imi scutur capul la gândurile astea si ma uit la Jack.Ochii sai blânzi ma privesc cu o licărire.Incepe sa ma sărute peste tot pe fata,eu începând să râd.

   -Mulțumesc că exiști si ca ma faci o persoană mai buna!spune,sarutandu-ma încă o dată,gura deschizandu-mi-se.M-a dus pana pe pat,intinzandu-ma,neintrerupand sărutul.Mi-a deschis ,,rochia" în care erau îmbrăcați pacienții,eu rămânând în lenjerie intimă.
   -Nu as vrea sa o fac pentru prima oară intr-un spital în care era să mor,îi spun,oprindu-l.
   -Nici nu aveam de gând!spune,reincepand să mă sărute.