My diary | The Fight

17.Aspectul si sufletul

        Nu am mai vazut padurea!Nu am mai vazut luminisul!Nu am mai auzit-o pe Tania!Voiam sa o aud pe Tania!Voiam sa ii zic inca ceva!Am vazut doar un salon in care ma aflam singura.Nu se auzea nimic, probabil operatia se terminase de mult, dar nimeni nu stia daca a fost un succes sau nu.Era noapte,vedeam asta pe geam.M-am ridicat pur si simplu in fund si mi-am dus o mana la cap, unde am simțit badajele ce îmi acopereau craniul.Totul era schimbat.Mi-am intors capul si am vazut persoana pe care nu ma asteptam sa o mai vad!Mell!

   -Ce cauti aici?intreb ragusit.Ea s-a trezit si a facut ochii mari.A vrut sa se ridice si sa cheme pe cineva,dar i-am facut semn ca nu e nevoie inca. 

     -Doamne,Melody!Ma bucur sa te vad!Imi pare asa de rau ca am profitat de tine in noaptea aia!Pur si simplu unul dintre membrii trupei ma drogase.Am incercat sa dau de tine,dar Dylan era foarte protectiv si nu am avut cum sa iau legatura cu tine.Apoi nu stiu cum am aflat de tine si am venit din Paris ca sa te vad!spune fericita si se apropie de mine.

     -Stai!Nu te apropia!Esti o iluzie!Nu ai cum sa fii aici!spun naucita.Stiam ca e Mell de atunci,dar subconstientul meu inca era obosit.

     -Eu sunt!Melody!Chiar imi pare rau!Nu vreau sa te pierd din viata mea!Am pus ochii pe tine atunci,dar tot cautandu-te ma intrebam de ce...si mi-am raspuns singura.Voiam sa te gasesc,sa ma asigur ca esti bine.Te rog!Iarta-ma pentru ceea ce am facut!spune si lacrimi se ivesc in ochii sai.

    -Vino aici!spun ragusit si o iau in brate.Parfumul ei ma inunda din nou.Oare e gresit ceea ce fac?

   -Trebuie sa ii anunt si pe ceilalti!Stai aici!Noi doua avem de vorbit o groaza!spune si iese din camera.Aveam sa le zic tutror ce s-a intamplat in mintea mea.Voiam sa ma imprietenesc cu Mell,poate chiar tineam la ea.Nici doua minute mai tarziu o mana de oameni au intrat la mine in salon.

    -Draga, esti bine?Ne cerem scuze ca nu am fost aici!Daca esti suparata ai tot dreptul sa fii!spune mama completandu-se cu tata in propozitii.

    -Va iubesc!spun,chicotind.Or fi iresponsabili si ocupati,dar tot parintii mei raman.

    -Vreau sa o lasa-ti putin.Tocmai a fost operata si vreau sa ii fac un control.Daca totul este bine,o puteti lua acasa peste cateva zile,spune doctor White.Ceilalti elibereaza fara sa comenteze sala.

   -Multumesc!spun si ma uit spre doctor.

   -Asta imi este meseria!spune si imi desface bandajaul.Simt o racoare la cap,iar parul meu nu mi se revarsa peste umeri.Ceva e ciudat.Inainte sa imi pot duce mana la frunte,tatal lui Dylan ma opreste.

      -Ar trebui sa stii ceva!Ca sa te operam a trebuit sa...te radem in cap!spune cu parere de rau.Am inghitit in sec,iar lacrimi mi s-au adunat in coltul ochilor.

     Am inghitit in sec.Parul avea sa imi creasca,iar parintii mei sigur nu ma lasau sa ies afara dupa operatie.Mi-am atins capul si am simtit o suprafata neteda.Imi creste parul repede, stiu ca in doua,trei luni,voi avea par,scurt,dar totusi il voi avea.

  -Sa trecem la consultatie!spun serioasa.Tot ce imi amintesc este ca dupa ce doctorul White a plecat,eu am adormit.

    Dimineata m-am trezit cu o durere de cap,dar cred ca era normal, asa ca am ignorat.Pe fotoliul de langa patul meu se afla Mell.Am facut ochii mari cand am vazut-o.Nu am vrut sa o trezesc,asa ca m-am intins dupa paharul cu apa.Si evident ca l-am trantit si am trezit-o.

     -Trebuia sa ma trezesti!spune,incepand sa stranga.

    -Nu voiam sa te trezesc.Unde sunt ceilalti?intreb.

    -In sala de asteptare.Ii pot chema!spune si se aseaza pe marginea patului meu dupa ce strange ce am spart eu.

     -Doar pe Dylan si Jack!Vreau sa va povestesc ce am vazut acolo!spun si astept.Au ajuns foarte repede si ma intrebam daca nu cumva sala de asteptare era vis-a-vis de camera mea.Amandoi au venit sa ma imbratiseze,simtindu-se o tensiune intre ei.

    -Deci, esti mai bine?E totul ok?intreaba Jack,Dylan asezandu-se pe fotoliul pe care statea Mell mai devreme.

    -Sunt bine!Dar cat timp am fost in coma...a fost ceva ciudat.Eram intr-o padure si va auzeam tot timpul.Dar eu eram in padurea aia si trebuia sa ajung la un luminis.M-am luptat cu moartea.Problema e ca nu arata ca un schelet cu o coasa in mana si o mantie neagra.Arata ca tine,Mell!spun,iar ea tresare.

     -Probabil din cauza a ceea ce ti-a facut!spune Dylan.

    -Poate,dar regret acum!Eram drogata,Dylan.Cand ai de gand sa ma ierti?spune ea in soapta.Probabil asa s-a simtit si Jack cand m-am suparat pe el.

    -Nu stiu de ce...dar a fost bizar.De aia am reactionat asa cand te-am vazut!spun si clipesc incet.Stam asa ceva timp,voiam sa raman singura cu Jack ca sa ii pot spune si partea cealalta a povestii.Ceilalti au inteles si au plecat.Jack era acolo,se uita la mine.

     -Am vazut-o!spun,iar in ochii sai se aprinde o licarire.

   -Pe cine?intreaba,nevenindu-i sa creada.

   -Era acolo!Nu glumesc!Era acolo si vorbeam.Cat timp am fost in coma va auzeam si vorbeam cu ea!Mama ta,Jack,a zis ca te iubeste si ca isi cere scuze pentru orice ti-ar fi lipsit!spun si ma imbratiseaza.L-am imbratisat la randul meu, nu stiu cat timp nu i-am dat drumul.

    -Mama avea dreptate!Esti speciala!Nu te voi mai supara niciodata!spune.

    -Iar eu nu ma voi mai supara pe tine niciodata!Te voi ajuta sa iti gasesti tatal!Promit!spun,iar el redevine fericit.Stateam asa aproape unul de altul.Buzele noastre s-au atins.Caldura bratelor sale m-a cuprins si nu mai voiam sa ii dau drumul.

    -E gresit ce facem!Tu ai zis ca preferi sa fim prieteni si asa vom fi pana te razgandesti.Nu voi suporta sa pierd si ultima persoana din viata mea!spune,retragandu-se.

    -Poate ca nu e gresit.Mama ta,mi-a deschis cu adevarat ochii si nu doar pentru ca esti copilul ei.Nu a vorbit despre tine,dar vorbind cu ea am realizat ce mult imi lipsesti si ca tin la tine,spun si ma uit la mainile mele.

    -Melody!Si eu tin la tine, m-ai mult decat ti-ai putea imagina!spune si ma saruta din nou.Buzele lui sunt fine la atingere,sarutul lui este linistitor si protectiv.Bratele sale emana o caldura speciala.

   -Tii la mine chiar si daca sunt cheala?intreb dupa ce ne retragem.

   -Normal ca tin la tine.Poate la inceput m-a interesat aspectul,dar pe masura ce am ajuns sa te cunosc si cat timp am fost separati nu mi-a mai pasat cum arati,imi pasa de ce gandesti, de cine esti!spune si isi preseaza buzele inca o data,intr-un sarut scurt.