My diary | The Fight

14.Mai aproape de adevar

             -Oricand ai nevoie,voi fi aici!Bine?spune Dylan,aducandu-mi o ceasca cu ceai fierbinte.

            Stateam pur si simplu,avand ochii fixati pe un punct de pe perete,nevorbind si nemiscand.Tremuram,practic eram intr-o stare deprimanta.Dylan a vrut sa se ridice,lasandu-ma singura sa ma gandesc.A inchis usa,iar la acel sunet eu mi-am scuturat capul,am cazut pe spate,pe niste perne,iar ceaiul a zburat peste tot.Fiind fierbinte am tipat scurt.Pernele erau acum acoperite de lichidul ce trebuia sa-l beau mai devreme.Am inceput sa plang din ce in ce mai tare,incepand sa si urlu,ceea ce ma speria,nu am mai avut un astfel de act nervos de acum doi ani.Dylan a intrat repede in camera si vazandu-ma asa,m-a ridicat in graba si m-a pus pe fotoliu.

            -Eram ametita!Nu puteam gandi coerent!Voiam doar sa ies din rutina, sa ma distrez si altfel decat as fi facut-o in mod normal!Problema e ca mi-a placut.Pentru un minut,de fapt chiar o secunda,m-am simtit bine sarutand-o.Asta este cel mai umilitor lucru!spun printre sughituri,aproape tipand.

          -E bine!Nu trebuie sa iti fie teama sau rusine de ceea ce ai facut,faci sau vei face!Gandeste-te doar ca unele fete,femei sunt prostituate sau fura,sau orice vrei tu mai rau decat ce ai facut tu!Mell e de vina,nu tu!Nu ai fost tu atunci,bausesi mult!spune Dylan nervos,dupa ce a schimbat cuverturile.A venit in fata mea cu mainile pe solduri,uitandu-se ingrijorat la mine.

         -Dar mi-e rusine!Ma dezgusta ce-am facut!Sincer!Nu am cum sa traiesc cu asa fapta in spate!spun incet.

       -Propun sa vedem pana maine,iar daca nici maine nu esti bine si inca te framanta gandul,o sa-ti fac o programare la cel mai bun psiholog din oras!spune,indrumandu-ma din nou spre pat.

       -Am sa am cosmaruri?Nu vreau sa am cosmaruri!spun,dar el se intinde langa mine in pat,invelindu-ma si imbratisandu-ma strans.

       -Dormi!Sunt aici!Nimic nu ti se poate intampla!

      M-am saturat!M-am saturat de oamenii care violeaza,de oamenii care fura,de oamenii care nu isi asuma,de diferentele dintre sexe,de diferentele dintre rase,de diferentele dintre religii.

      De ce in momentul in care o persoana fara bani este batjocorita nu i se ia apararea?De ce cand o femeie face sex de-a lungul vietii ei cu mai multi barbati este considerata curva,iar in aceeasi situatie un barbat este considerat zeu?De ce sunt discriminati oamenii care nu au aceeasi orientare sexuala ca multi altii?De ce dam cu pietre unii in altii doar pentru ca nu avem aceeasi credinta?De ce persoanele de sus,oamenii cu influenta in care ar trebui sa avem cea mai mare incredere,ne fura,ne introduc ura in vene,iar apoi ne izgonesc,doar pentru ca nu suntem ,,normali"?As vrea sa vina macar o persoana dintre acesti mari oameni si sa imi raspunda la intrebari.Dar oare cineva mi-ar raspunde?Nu!Ei spun ca au si alte treburi in afara de a raspunde la niste intrebari ,,stupide",cand de fapt ei nu au nici un raspuns.Am spus-o,dar o repet:Am 19 ani si totusi imi dau seama de lipsurile societatii.De ce ceilalti,care se cred maturi si corecti,nu vad aceste lipsuri?De ce mama nu poate veni o saptamana intreaga acasa zambind,fara sa se prefaca?Sa zambeasca pur si simplu pentru ca a avut o zi buna!Intr-o zi lumea se va duce de rapa,iar noi nu vom mai putea face nimic.

        -Stop!spune Dylan in timp ce ii citeam din jurnalul Mirandei.Am dormit la el dupa incidentul cu Mell si de dimineata ii tot citesc din el.IIau jurnalul peste tot in speranta ca poate o gasesc.

      -S-a intamplat ceva?spun cu ochii in lacrimi.

     -Deja e foarte amagitor!Tu plangi,deci hai mai bine sa ne oprim!spune,tragandu-ma la el in poala.Am tresarit la inceput,dar probabil isi face griji ca as putea deveni o lesbianca dupa actiunea de aseara.E penibil sa creada asta,dar il inteleg de ce isi face griji.

     -Vibrezi,spun,razand si ma ridic,ducandu-ma in baie,el raspunzand la telefon.M-am intors si m-am asezat pe canapeaua din camera lui.

      -Alo?...Da...Nu ai ce vorbi cu mine...Bine...Da va veni...Vom fi acolo!spune si inchide nervos telefonul.

     -Deci ce facem azi?Dupa cum ai remarcat nu am nici un prieten deci o sa ma tin dupa tine,daca nu te deranjeaza!spun si radem amandoi.

    -Azi mergem undeva!E o surpriza, nu-ti pot spune!zice si ma ia pe sus.Iese cu mine din casa,eu zbatandu-ma si tipand sa ma lase jos.Vecinii se uitau inmarmuriti,totusi nu interveneau.

    -Lasa-ma jos!tip.

    -Nu va speriati!Nu ii place la dentist, deci va trebui sa o duc cu forta!il asigura pe un vecin care tocmai venea sa ma salveze.M-a pus in masina,el alergand pe partea cealalta si pornind motorul.

     -Unde mergem?ma smiorcai ca un copil.Nu raspunde,de fapt nu a raspuns sau nu a schitat nici un zambet la miile de intrebari prostesti pe care i le-am pus.Tind sa cred ca e nebun.

     - Aici!spune si opreste masina.Ma dau repede jos si vad un lac.La malul lui era un baiat cam de varsta noastra.

       -De ce aici?tip la Dylan din cauza vantului.

        -Jack!tipa la randul lui Dylan.

     Baiatul s-a intors si i-am putut vedea ochii blanzi,zambetul adorabil,dar in acelasi timp foarte trist.Nu stiu din ce motiv ma simteam usurata ca il vad.Credeam ca i s-a intamplat ceva si acum eram mai fericita ca niciodata sa-l vad.Am alergat spre el si i-am sarit in brate.Cred ca aveam sa il sufoc,la cat de tare il imbratisam.