My diary | The Fight

11.Scuzele

                 ~Mesaj primit de la Jack~

          Stiu ca acum doua luni ai iesit din spital si nu ti-am mai spus nimic din ziua aia!Am vrut sa te calmezi,sa pui lucrurile cap la cap,sa te odihnesti,sa te faci bine,sa reduci problemele si sa faci loc altor probleme.Imi cer scuze pentru orice as fi facut!

        Nu ma poate lasa in pace?O are pe Sabrina daca se plictiseste,suna copilaresc ,dar asa e!Am deja o groaza de probleme cu scoala,cu aceasta misterioasa Miranda(pe care inca ma straduiesc sa o gasesc) si am probleme cu orice m-ar putea distrage de la obiectivele mele.Iar el,dupa doua luni,imi da mesaje!

      Nu ti-a pasat pana acum,nu iti pasa nici acum!S-a despartit Sabrina de tine si nu mai ai viata sociala?Nu sunt persoana potrivita asa ca sa nu ma mai bagi in seama!

        ~mesajul tau a fost trimis~

      Am aruncat telefonul cat colo,lovindu-se de un perete.L-am luat pe Lucky in brate,mangaindu-l.Cand l-am adus acum doua luni acasa,era speriat.Avand in vedere ca Dylan mi-a spus ca vom iesi sa ii luam cele necesare catelusului,Lucky a dormit intr-o cutie o saptamana intreaga.Evident ca am fost si sunt dezamagita de Dylan,dar pana la urma,poate m-a invitat doar pentru ca i s-a facut mila de mine.Asa ca,dupa ce am asteptat o saptamana,m-am dus cu mama la un magazin pentru animale.Acum Lucky are un cotet destul de incapator afara,un cosulet pufos in camera mea,unde doarme,un bol cu apa,unul cu mancare,jucarii si multe alte lucruri.Tot timpul asta mi-am continuat rutina zilnica dinainte de al cunoaste pe Jack:ma trezesc,continui apoi cu obiceiurile matinale,ma duc la scoala,colegii mai fac unele remarci asupra mea,dar nu ma mai deranjeaza asa tare,vin acasa,ma inchid in camera,ma descarc de tot stresul acumulat in ziua respectiva,plangand,iar apoi o iau de la capat.Singura diferenta este ca ies cu Lucky la plimbare si am grija de el.Pe Jack il ignor si deci am redevenit o antisociala de nota 100.

        -Melody?Cineva te cauta,spune mama grabita,lasand pe cineva sa intre.Eram cu spatele,deci nu am putut vedea imediat cine a intrat.Cand acel cineva a inchis usa,m-am intors brusc.L-am vazut stand acolo,pe Jack.

        -De ce ai venit aici?spun calma,in prima faza.

        -Ca sa imi cer scuze personal.Stiu ca ti-am produs confuzii legat de relatia mea cu Sabrina,dar intelege-ma!Stiam ca nu voi avea nici o sansa cu tine si nu voiam sa nu te mai deranjez din punctul asta de vedere!Crede-ma...Sabrina a fost doar un mijloc prin care puteam ramane doar prieteni.Dar nu mai pot face asta!Te plac Melody!Chiar foarte mult si oricat am incercat,nu pot sa uit aceste luni,pentru ca ai fost singura care m-a sustinut!spune iar apoi se apropie de mine.

         Nu mai puteam sa spun nimic.Aveam fata la doi centimetrii de fata lui.Si-a aplecat putin capul,strivindu-si buzele de ale mele.Mi-a cuprins talia cu o mana,iar cu cealalta mi-a luat mana,strangand-o.Buzele sale erau moi,ma sarutau delicat,dar in acelasi timp avea ceva special de care nu mai voiam sa ma despart.Nu voiam sub nici o forma sa il sarut,dar cum am facut-o,aveam nevoie de asta,de o distragere de la tot ce insemna tristete,singuratate,timiditate.Am ramas acolo unde eram;eu sarutandu-l,el sarutandu-ma.Mintea mea o ia complet razna,cand,dintr-o data,creierul meu s-a trezit si a zis:STOP!M-am indepartat de el cu putin,ramanand cu fata la doar cativa centimetrii de a lui,amandoi respirand greu.

     -Pentru ce a fost asta?intreb,incercand sa imi gasesc rasuflarea si inghitind in sec.Tremuram,nu voiam sa o recunosc ,dar Jack a fost singurul baiat care m-a sarutat pana acum.

    -Nu stiu exact,dar cel mai probabil,nu am putut sa ma abtin.Voiam sa imi dau seama daca te plac cu adevarat sau inima imi joaca farse,spune,cuprinzandu-mi talia si sarutandu-ma din nou.In primul moment,l-am acceptat,dar apoi am realizat ca nu voiam sa fie asa.

    -Stop,spun,neprivindu-l.Aveam mainile pe pieptul sau,acoperit de un tricou rosu,si fata indreptata undeva prin camera.Nu puteam sa il privesc,nu acum!

     -Daca te-am deranjat sau daca te simti incomod,imi cer scuze.Uite,nu stiu de ce te-am sarutat,a fost un impuls.Dar stiu sigur ca nu regret ce am facut.Te plac,mult!Si sti asta!Nu pot fi doar prieten cu tine,mi-e mult prea greu,spune,luandu-si mainile de pe talia mea si departandu-se de mine.Ma privea cu indoiala,cu curiozitate,chiar.Astepta un raspuns?A pus oare o intrebare,pe care eu nu o intelegeam?

      -In aceste luni,pana sa fac criza aia de prost-gust,au fost uimitoare.Fara tine cred ca ajungeam sa ma droghez,sa beau,sa fumez,sa imi fac rau singura!Iti datorez foarte mult,dar asta e o decizie dificila.Daca nu va merge bine?Ne vom desprati si nu te voi mai avea niciodata ca prieten?Sau va trebui sa infruntam amandoi situatiile jenante?Am nevoie de timp!spun,ducandu-mi mainile la cap.Lacrimile au inceput sa plang,lacrimile curgand si curgand.Mi-am ridicat capul spre tavan,incercand,nu stiu de ce,sa usuc lacrimile acelea care nu se mai opreau.

     -Uita-te la mine!Nu e nevoie sa plangi,nu vreau sa plangi,nu te pot privi in timp ce plangi!Am sa iti las cat timp ai nevoie,nu e nevoie sa te grabesti.Respect orice decizie ai lua!spune,luandu-ma in brate,ca mai apoi sa plece,inchizand usa in urma lui.

     M-am lasat pe pat,ingropandu-mi fata in maini.Nu aveam un raspuns in momentul acela...chiar nici macar unul!Am auzit ceva vibrand undeva in camera,stiind ca era telefonul,m-am indreptat spre locul unde l-am aruncat.Am privit ecranul,mici crapaturi au aparut,dar asta nu era ceea ce conta.Primisem un mesaj de la Dylan...Dupa zile bune,chiar acum,a inceput sa imi scrie.Am deschis mesajul si l-am citit in graba.Isi cerea scuze pentru tot,dar avusese o problema,a intrebat daca il primesc acum.I-am trimis un mesaj prin care ii ziceam ca e bine-venit.Aveam nevoie sa vorbesc cu cineva.In momentul in care am trimis mesajul,doua ciocanituri s-au auzit in geamul de pe acoperis.I-am vazut chipul bland al lui Dylan,zambindu-mi.Am deschis si am iesi afara.

     -Cum?intreb,iar el imi arata scara.

     -De ce ai plans?intreaba linistit.Ne-am asezat pe acoperis,uitandu-ne la stele.

     -Pai...ti-l aduci aminte pe Jack?A venit acum cateva minute...si...mi-a spus ca ma place,ne cunoastem de ceva luni.Apoi m-a sarutat,mi-a placut,intr-un fel,dar nu stiu,e ciudat,chiar e ciudat,ma gandeam si la tine in momentul ala!spun,lasandu-mi capul in jos.Nu a spus nimic,doar mi-a impins bland capul pe umarul sau si si-a presat buzele de fruntea mea,eu inchizand ochii la atingerea lui.