My diary | The Fight

10.Lucky

                        -Cred ca ar trebui sa mergem,sugerez,desprinzandu-ma de imbratisarea lui calda.

                        -Scuze,probabil ti-am luat din timpul pe care il acordai altor lucruri mult mai importante.Dar promite-mi ca nu vei mai plange,spune Dylan serios.

                      -Chiar aveam nevoie de o inghetata!M-am mutat acum 2 ani aici si niciodata nu am iesit in parc sa mananc o inghetata cu cineva.Viata mea sociala nu e chiar roz,spun,gandidu-ma sa nu il fac sa se simta prost.

                     -Imi vine greu sa cred ca o fata ca si tine,nu are viata sociala.Adica esti amuzanta,draguta si ai un zambet minunat,spune,iar eu rosesc.

                    -Mda...pana sa il cunosc pe Jack...in fine,cred ca ar trebui sa mergem,nu vreau sa iti pierzi timpul cu mine,spun agitata.Nu vreau sa il mai aduc in discutie si pe Jack,chiar si gandul la el imi face rau.In timp ce mergem tacuti pe alea principala din parc,vad un catelus ranit.Sunt foarte sensibila cand vine vorba despre animale,asa ca alerg spre el sa il ajut.Avea o labuta ranita.De abia se tara.

                  -Stiu o clinica veterinara,nu departe de aici.Il cunosc pe proprietar si e un veterniar foarte bun,spune,iar eu incuviintez din cap.Dylan il ia si fugim spre masina sa.Imi aseaza micul ghemotoc de blana in poala,cu grija si porneste in viteza.Ajungem in fata unei cladiri mari cu o reclama deasupra intrarii.Erau doi caini si doua pisici,ce se jucam fericiti unii cu altii.Sper ca animalutul sa fie bine.Dylan imi ia puiul din brate si ma ajuta sa cobor din masina.Intram grabiti.

                  -Buna,doctor Peterson este?o intreaba pe receptionera,probabil se cunosc.

                  -Sigur,Dylan!Poti intra in cabinetul lui,spune si zambeste amabil.

                 -Peterson?Sti cand ti-am salvat papagalul,mi-ai spus ca imi ramai dator!Afla ce are si fa-l bine!spune in graba,lasand cu grija micul suflet pe o masa speciala.

                Se intoarce,ma ia de mana,iesind impreuna din camera.Ne-am asezat pe niste scaune apropiate de usa cabinetului.Mi-am sprijinit capul de umarul lui Dylan,pentru a-mi trage rasuflarea.Totul s-a petrecut foarte repede si alert,de abia acum puteam sa analizez totul in liniste.Am inchis ochii,imi simteam ochii arzand si trebuia sa ma odihnesc.Mi-am dat seama ca stau cu capul pe umarul lui Dylan si ca inca il tin de mana,cand o asistenta a trantit ceva in apropierea noastra.Am tresarit si m-am rezemat cu capul de perete,dandu-i drumul la mana lui Dylan.

                    -Scuze!spun.

                    -Nu ai de ce sa iti ceri scuze.Daca voiam,iti dadeam drumul la mana si plus,de abia ai iesit din spital,trebuie sa te odihnesti,spune zambind.

                   -Apropo,de unde ii sti pe toti de aici?intreb chicotind.

                  -Pai...cum tata e doctor si cum eu am avut multe animale,spune ganditor.Nu am vrut sa insist pentru ca am vazut o retinere in ochii sai.Doua minute mai tarziu,doctorul Peterson a iesit cu catelusul care latra bucuros.Avea un bandaj alb imaculat legat de labuta ranita.

                   -Multumim mult!spun eu,luand catelul.Dylan mi-a facut semn ca se ocupa el,iar eu m-am indreptat spre masina."Deci micutule,ce nume sa iti pun?"imi spun cand intru in masina.M-am uitat la el si l-am adus la nivelul ochilor mei,uitandu-ne unul la altul.

                 -Lucky,ar fi un nume destul de bun!spune Dylan,urcand in masina.

                 A luat puiul in brate si a inceput sa il mangaie.

             -Avand in vedere prin ce a trecut,ar fi un nume simbolic!spune,dandumi-l grabit sa porneasca spre casa.Restul drumului m-am uitat pe furis la Dylan si el la mine.Chicoteam cand il vedeam ca se uita la mine,iar el doar zambea dulce.Drumul nu fusese lung,dar cand am ajuns,am vazut parcate masinile ambilor mei parinti.Baiatul cu gropite mi-a deschis usa pentru a iesi,iar amandoi am inaintat spre casa mea.Ne-am apropiat de usaeu m-am intors spre Dylan.

               -Crezi ca il vor accepta pe Lucky?intreb speriata.

              -Este cea mai draguta fiinta pe care am intalnit-o,sigur il vor accepta!A da!Eu m-am simtit foarte bine azi,poate am putea reface ziua asta altcandva?Sa iesim la o plimbare cu Lucky?intreaba,punandu-si mana la ceafa,rusinat.

              -Sigur!De ce nu?spun,apoi il mut pe Lucky intr-o mana,pentru a-mi scoate telefonul si a-i da numarul meu si el pe al sau.Usa s-a deschis,iar mama ne-a zambit surprinsa.

          -Scumpo,te-ai intors si nu ne-ai sunat?spune bucuroasa,luandu-ma in brate,dar m-am retras furioasa.

          -Defapt,baiatul doctorului,aici de fata,Dylan White,a fost obligat sa ma aduca acasa doar pentru ca voi aveati o urgenta mult mai mare decat scoaterea mea din spital.Plus ca l-ati lasat pe Jack acolo!Si el este Lucky,sper ca il vom pastra,avand in vedere ca este asa micut si ranit!Dylan,multumesc foarte mult ca m-ai adus,sper ca vom repeta iesirea in parc!spun,pupandu-l pe obraz si mergand cu mama in casa.Am inchis usa,dar nu inainte de aii zambi lui Dylan.Am inspirat nervoasa,pregatindu-ma pentru ce va urma.Am lasat micul ghemotoc pe canapea,sa doarma in liniste si mi-am urmat mama spre bucatarie.

           -Poti sa-mi explici si mie ce a fost iesirea aia?intreaba mama suparata.

          -Mama,am iesit din spital,iar voi ati trimis pe altcineva sa ma duca acasa!Ce voiai sa fac,cand te-am auzit ca vorbeai cu cea mai mare nonsalanta?Voiai sa ma bucur?Eu nu sunt asa!spun,ridicand mainile in aer frustrata.

              -Scumpo,chiar imi pare rau!Doar ca,seful tatalui tau a spus ca daca nu i se va aduce un proiect cat mai rapid,va fi concediat si nu stiam ce sa facem?Daca i-am fi explicat,ar fi spus ca noi cautam scuze!Draga mea,chiar imi pare rau!spune,o lacrima curgandu-i pe obraz.Am luat-o in brate.Nu suportam sa o vad plangand.Nu o fi ea o mama model,dar e o mama iubitoare.

          -Te rog,nu mai plange!Hai sa ti-l prezint pe Lucky!spun.Jur daca fiecare om ar fi avut cate un beculet deasupra capului,iar cand o idee i-ar fi venit,atunci al meu s-ar fi spart in momentul acela.Am dus-o pana in sufragerie.A luat micul ghemotoc si a inceput sa se joace cu el.

          -Unde va dormi puiul?intreaba mama,dintr-o data.

         -Peste cateva zile ma voi duce cu Dylan la o plimbare cu Lucky si atunci ne vom duce si la un magazin sa ii cumpar tot ce ii trebuie!Pana atunci,voi improviza ceva dintr-o cutie,si multe,multe paturi.Si nu,eu si cu Dylan nu avem nici o legatura,suntem amici!spun,avertizand-o.