Secrete din trecut

Capitolul 1

Razele soarelui ce intra prin ferestra ma fac sa ma trezesc din somnul meu dulce. Ma ridic incet din pat indreptandu-ma spre baia minuscula pe care o impart cu celelalte fete din camera. Imi pun uniforma ponosita pe care am purtat-o ani la rand de cand sunt aici, imi aranjez parul si ies.

Fiindca m-am trezit mai devreme inainte de inceperea orelor pe care le aveam cu sora Amanda, m-am asezat pe un scaun si am continuat sa citesc Romeo si Julieta a lui Shakespeare.

-Hei,Sofia!

Auzind acea voce mult prea cunoscuta ma intorc si imi vad bunul meu prieten.

-Hei,Ivan! spun eu zambind, iar apoi ma intorc la citirea cartii.

-Ce citesti? intreaba acesta luandu-ma cartea din maini.

-Romeo si Julieta.

-Interesant. si incepe sa rasfoiasca prin carte.

-Iti dai seama ce poate sa faca un om din dragoste? Romeo a murit doar pentru a fi langa persoana iubita, pentru ca nu a putut sa reziste fara ca ea sa nu mai existe in viata lui.

-Poate si noi vom avea o astfel de poveste candva, cu o persoana pe care sa o iubim. Doar ca sfarsitul sa nu se termine asa trist, ci sa traim impreuna pana la adanci batraneti. zice asta si se asaza langa mine.

-Ar fi extrem de frumos. Mereu am visat la acea dragoste perfecta, rupta din basme.

- Si o vei avea candva, pentru ca esti o persoana minunata, cu multe calitati. spune acesta si ma ia in brate.

-Multumesc Ivan! Mereu reusesti sa imi aduci un zambet pe fata si iti voi multumi mereu ca mi-ai fost prieten si ca mi-ai fost alaturi in toate momentele.

-Nu ai de ce sa imi multumesti pentru ca si tu ai facut la fel,Sofia. Acum hai sa intram,pentru a nu intarzia la ore. spune apoiluandu-ma de mana si tragandu-ma pana la intrarea in clasa.

***

Orele au trecut destul de repede,am invatat alte lucruri interesante si folositoare. Ma indrept spre iesire impreuna cu Ivan pana aud vocea surorii Amanda.

-Sofia,asteapta putin! Avem ceva de discutat!

I-am facut semn lui Ivan sa ma astepte pe hol,iar apoi m-am aproapiat de sora Amanda.

-Spune-ti!

- Stii ca peste o saptamana vei face 18 ani si vei pleca. Ce ai de gand sa faci dupa? ma intreaba aceasta cu un zambet micut pe buze.

- In tot acest timp, cat am trait aici, am strans cativa banuti cu care la inceput o sa ma cazez undeva, iar apoi imi voi cauta de lucru.

- Sa stii ca daca vei avea vreodata nevoie de ceva noi suntem aici intotdeauna sa-ti oferim o mana de ajutor. Faci parte din aceasta familie si mereu vei face. spune si ma ia intr-o imbratisare calduroasa.

- Multumesc mult! Asa voi face! zambesc si eu la randul meu.

Sora Amanda a fost ca o mama pentru mine. A avut intotdeauna grija de mine si mi-a dat cele mai bune sfaturi. Ea m-a facut sa fiu un om bun si m-a invatat sa nu critic niciodata o persoana, iar daca eu nu voi fi fericita alturi de cineva, sa nu raman laga acel om, ci sa plec si sa-mi vad de viata. Pentru ca orice om, intr-o buna zi isi va gasi jumatatea. Aproapele pe care il va iubi ca pe sine insusi.

Ies din clasa si pe drum ma intalnesc cu Ivan.

- Ce ti-a zis? intreaba acesta curios.

- Mi-a spus ca daca voi avea nevoie de ceva dupa ce voi pleca de aici sa nu ezit sa le cer ajutorul.

-Aa...da, tu pleci.

-Nu te intrista. Mai ai putin si vei pleca si tu de aici, iar apoi vom fi amandoi in lumea asta mare.

-Un lucru iti cer,Sofia. Sa nu ma uiti!

-Cum as putea sa fac asta? Esti cel mai bun prieten al meu! Nu as putea sa te uit niciodata! Sa nu mai gandesti asa! Voi veni sa va vizitez mereu!

Acesta nu mai spuse nimic, doar m-a strans in brate puternic si m-a sarutat pe frunte.

-Eu trebuie sa ma duc pana la biblioteca. Ne vedem mai tarziu, Sofia!

-Pa,Ivan!

Dupa ce am intrat in camera am inceput din nou sa citesc gandindu-ma cum vai fi viata mea dupa ce voi pleca de aici.