Secrete din trecut

Capitolul 8

- Esti a mea si o sa rămâi aici pentru tot restul vieții tale!
- Nu! Nu e asa! Nu sunt a ta! Lasa-ma în pace! strigam atât de tare încât ecoul meu rasuna in tot castelul.
Fug. Fug departe de el pe holurile întunecate ale castelului. Furtuna de afara începu să se inteteasca, doar fulgerele mai îmi luminau calea. Ferestrele s-au deschis, iar stropii reci intrau înăuntru. Vântul făcea draperiile sa fluture in aer, iar frica sa îmi patrunda pana in maduva oaselor.
- Nu ai cum sa scapi, Noelani! Suntem sortiți sa fim împreună.
M-am uitat în spate pentru a vedea unde se află. Asta a fost cea mai mare greseală a mea. In acel moment m-am împiedicat, iar apoi l-am vazut pe acesta apropiindu-se de mine. Avea ochii roșii, colții îi ieseau la vedere, iar vene înfricoșătoare îi brazdau fața.
- Esti numai a mea!
___________________________________
- Nu! m-am trezit spunând. Oh, a fost doar un cosmar. Si ce mai cosmar. Broboane de sudoare îmi alunecau pe față, iar corpul îmi tremura. Ma ridic in sezut si observ ca nu ma aflu in camera mea. Sunt...sunt in camera principelui. Inima începuse sa-mi bată de doua ori mai repede. Ce am făcut noaptea trecută? Apoi toate amintirile au inceput sa apară: adevarul despre principe, sărutul, apoi totul negru. Oh nu, oh nu, sper ca nu am făcut ce cred eu. Ma ridic imediat din pat si atunci observ ca am aceleași haine pe care le-am purtat si ieri. Rasuflu ușurată, dar nu convinsă complet.
Ies rapid din încăpere pentru ca intarziasem deja de multa vreme. O sa am mari probleme. Ma îndrept spre bucătărie, iar pe drum ma întâlnesc cu principele.
- Sper ca ai dormit bine, Sofia!
- Eu...
- Nu- ți face grij! Te-am lăsat sa dormi in patul meu. Nu s-a petrecut nimic între noi doi de care s-ar putea sa-ti pară rău.
Am dat afirmativ din cap, nescotand vreun cuvânt.
- Acum pleacă! Ai multa treabă de făcut!
Trec rapid pe langa acesta, in mintea mea mulțumindu-i Celui de Sus ca nu s-a întâmplat nimic.
Ma apuc de treburile mele gândindu-ma la ce s-a întâmplat in aceste câteva zile de când sunt aici. Tot ce vreau in momentul ăsta este să plec naibii departe de acest loc. Stai puțin! Cum rămâne   cu batranelul acela? Trebuia sa ma intalnesc cu acesta pentru a-mi povesti cine este Anastasya. Da, asta o sa fac, iar apoi plec de aici.
***
Ies pe usa din spate a castelului si merg in grădină, acolo unde l-am văzut prima data pe bătrân. Il caut cu privirea, dar nu-l zăresc.
- Ai venit!
Scot un mic țipăt de spaimă, iar apoi mă întorc. În spatele meu se afla bătrânul.
- Iartă-mă! Nu am vrut sa te sperii! îmi spune acesta luându-mi mana într-a sa.
- Nu este nimic! Acum, vă rog povestiți-mi. Nu avem prea mult timp la dispoziție.
- Asa este! Nici nu stiu cum să încep. Acum mulți, mulți ani în urmă, optsprezece mai exact s-a întâmplat ceva ce a schimbat această lume pentru totdeauna. Cei mai mari vânători de vampiri si-au vândut fiica dușmanilor lor deoarece acestia i-au salvat de la sărăcie. Fiindcă nu aveau cum sa-i răsplătească le-au dat unica fiica a lor. Această misterioasă Anastasya, cu care te-am confundat este...
- Sofia! îmi întorc capul spre cel ce m-a strigat. Frica deja începuse sa-mi pună stăpânire pe  întreg trupul.
- Mi-ai încălcat ordinul! Ti-am zis sa nu îi mai vorbești niciodată bătrânului ăstuia nebun, care nu stie ce zice! Iar tu nu m-ai ascultat! O sa-ți pară rău pentru asta! Gardieni, luați-l pe Feodor din fața mea si închideți-l in temniță.
- Oricât ai vrea sa fugi, adevărul va iesi la iveală la un moment dat, Vadnik! Nu stii pe cine ai in fața ochilor! Dar îți promit ca trecutul te va bantui mereu si numai eu stiu răspunsul la întrebarea care te macină zi si noapte.
- Tăcere! strigă acesta deodată, încât întreg pământul se cutremură sub picioarele noastre. Luați-l de aici! Nu vreau să-l mai văd! Iar tu, vino cu mine! mă trase puternic de braț până în castel.
- Pedeapsa ta nu va fi una usoară. O sa fii închisă în pod, alaturi de sobolani si păianjeni, iar până când acesta nu va arata impecabil, tu, nu vei mai avea voie să iesi de acolo. Aleksei, ia-o de aici!
Sunt bruscata si împinsă de majordom pana la pod. Acesta deschide acea trapă si îmi spune:
- Urcă! Asta meriți dacă iti bagi nasul acolo unde nu te priveste!
Înăuntru era un miros urât, praful dominand în întreaga încăpere. În ce m-am băgat? Dar mai important, cum o sa scap de aici!