Secrete din trecut

Capitolul 7

Ziua urmatoare veni imediat. Am   iesit repede din camera gandindu-ma doar la planul meu. Trebuie sa fiu foarte atenta pentru a nu da gres.
La intrarea în castel se aflau doua valize. Ma uit putin mirată, apoi îmi dau seama. Stăpânul pleacă. Un zâmbet micuț îmi apăru în coltul gurii. Era momentul perfect. În sfarsit voi afla ce secrete întunecate se ascund în spatele acelei usi.
Cu greu îmi reușeam sa-mi stăpânesc emoțiile pentru a nu da de bănuit. Totuși, aveam o ciudata senzație caci principele ma privea insistent. Trebuie sa am grija la ceea ce voi face, caci altfel voi atrage asupra mea furia stăpânului
- Sofia, draga mea, se vede ca lipsa mea nu prea te deranjează. îmi spune acesta apropiindu-se cu pasi apăsați catre mine.
- Eu...ăăă..nu stiu de ce m-ar deranja lipsa ta, stapane. spun evitandu-i privirea arzătoare.
- Totusi, sper sa iti fie dor de mine.
Sarcasmul din vocea lui se poate observa foarte usor. Având un zâmbet siret se îndreptă spre iesire.
Am răsuflat ușurată nemaisimtind acea privire pătrunzătoare asupra mea.
***
Ma aflam în fața usii principelui. Un gol imens îmi aparu in stomac, inima batandu-mi cu putere, iar mii de gânduri îmi zburau prin minte.
M-am uitat pentru ultima data in jurul meu ca sa fiu sigura ca nu ma vede nimeni. Am scos din buzunar cheia, apoi am introdus-o in broască, deschizând usa.
Aceasta se deschise usor, cu un scărțâit strident ce pare ca răsună in tot castelul. Imediat, am fost izbită de un parfum îmbătător, acelasi miros care persista întotdeauna in jurul principelui. Înăuntru domina întunericul, iar eu de abia putând sa disting ceva. Cautam o sursa de lumină, dar in zadar.
Intr-un final am ajuns la fereastră si am tras de coltul unei draperii, dar numai putin pentru a nu putea fi observată de afară.
- Chiar atât de prost ma crezi? vocea aceea mult prea cunoscuta ma făcu sa tresar si inima să-mi bată cu putere. Ma întorc si rămân socata atunci când il vad pe principe stand lejer intr-un fotoliu de langa semineu.
- Ce ai crezut? Ca ma poți păcăli atât de usor? Ca o sa plec, iar tu sa poți sa cotrobăi prin camera mea pentru a afla acele "secrete" de care tot zici? Of, of, Sofia, esti atât de naivă!
Am rămas blocată. Nu stiam ce sa mai zic, ce sa mai fac. Încercam sa-mi înghit nodul din gât, dar nu puteam. Frica îmi acaparase tot corpul.
- Raspunde-mi dracului odată! se rasti acesta facandu-mă sa ma dau doi pasi în spate.
- Eu..cum de..? Cum de stiai ce aveam de gând sa fac? reusesc sa spun într-un final.
Acesta începuse sa râdă intr-un mod înfiorător.
- Cum spuneam, atât de naivă. Draga mea, nu înțelegi? Eu pot face orice. Nu ai citit niciodată despre legendele acestei lumi?
Eu ma uităm complet derutată la el. Despre ce vorbeste?
- Se pare ca nu. Măcar ai auzit vreodată de vampiri, varcolaci, moroi si alte ființe supranaturale?
- Da...dar ce treaba are asta?
- Ei bine, toate aceste legende sunt adevarate. Iar eu sunt una dintre ele. Sunt un vampir, Sofia.
- Ce?!
Vestea m-a lovit exact ca o palmă peste față. Nu poate sa fie adevărat. Nu! Vampirii nu există! Nu, nu se poate!
Ma dau in spate pana ma izbesc de perete. Principele se apropie de mine pana ajunge la cativa centimetrii de chipul meu.
- Acum ca ai aflat toate astea, nu-ti voi mai da drumul sa pleci. Ești  a mea si o sa rămâi aici pentru tot restul vieții tale!
Cuvintele lui se invarteau in capul meu. Nu îmi vine a crede ce tocmai mi-a spus.
Privirea lui deveni acum una mai blândă. Deodată buzele lui le acaparaseră pe ale mele într-un sărut tandru si pasional, apoi devenind unul animalic, plin de dorință. Ma las pradă in brațele sale, mintea golindu-mi-se, nemaiputând sa ma gândesc la altceva decat la buzele sale moi,pline, pe care le-aş săruta zi si noapte.