Secrete din trecut

Capitolul 12

Stăteam pe scaunul de la măsuța din salonul de la intrare. Principele se afla în capătul celălalt privindu-mă fix. Nu spunea nimic. Doar mă privea. Nici eu nu scoteam vreun cuvânt. Nu voiam să stric momentul de tăcere şi liniște dintre noi.
Beau puțin din cana în care se afla ceaiul de mentă care ne răcorea sângele înfierbântat de la sărutul din grădină. Acela a fost primul meu "act de curaj" dacă pot să spun aşa, prima dată când eu am fost cea care l-a sărutat pe principe. Sincer, nu regret ceea ce am făcut. Şi nu o voi face.
- Niciodată nu te-am privit atât de atent pentru a-mi da seama ca frumusețea ta este aparte şi ca ai ceva ce te face irezistibilă. îmi mărturisește acesta bând la rândul său din cana sa cu ceai.
Nu spun nimic. Doar zâmbesc în semn de recunoștință pentru complimentul făcut. Îmi dau părul roşu după ureche şi mai iau o gură din ceaiul bun.
- Îmi place când ești timidă. Asta denotă puritatea, simplitatea şi frumusețea ta. mai spune acesta făcându-mă să roşesc şi ca un zâmbet larg să îmi apară pe buze.
- Ei bine, îți mulțumesc. spun uitându-mă în ochii săi negrii ca tăciunele.
- Nu ai de ce să îmi mulțumești. Eu am spus doar purul adevăr.
Nu zic nimic. Doar stau şi mă gândesc cum de s-a schimbat totul dintr-o dată. Înainte principele era rece si dur, acum mă complimentează şi este...atât de diferit. Încă nu ştiu ce să cred. Schimbarea sa radicală mă face totuși să mă îndoiesc de el, dar, aşa cum spunea sora Amanda " Oamenii se schimbă. Şi de cele mai multe ori în bine, aşa că trebuie să le dăm o şansă."
- Trebuie să mă întorc la muncă. Mi-a făcut plăcere să beau ceai cu tine. spun şi mă ridic de la măsuță, luând ambele ceşti care acum erau goale.
- Sigur. Am fost încântat să petrec timpul alături de tine.
Cu asta am plecat spre bucătărie pentru a duce ceştile, iar apoi m-am îndreptat spre camera mea. Urc zecile de scări pentru a ajunge, apoi străbat holul lung si întunecat.
Intru în încăperea micuță. Pe măsuța de lângă pat observ un bilet. Îl deschid curioasă, iar pe acesta era scris " Am reușit să scap. Acum îți voi putea spune adevărul. Ne întâlnim la locul stabilit la apunerea soarelui. Te aştept!"
Mototolesc biletul şi îl bag în buzunarul de la rochie. Cât am așteptat ziua asta.

***
Soarele încet dispărea în zare. Pe cer brăzdau norii de culori diferite. Roz, mov,alb. Un adevărat pastel de culori.
Plec de la fereastră şi mă îndrept spre grădină.
Cobor treptele din spatele castelului şi merg pe una din aleile grădinii. Puteam vedea lacul si o persoană stând chiar lângă cele două bărci micuțe.
Mă apropii uşor, iar bătrânul mă observă.
- Ce bine că ai venit! spune acesta în timp ce eu mă aşez lângă el.
Oftează. Îşi trece mâna peste chipul brăzdat de riduri, apoi după un moment de tăcere spune:
- Am fost atât de fericit că ai venit şi că urma să-ți spun adevărul încât nu m-am gândit dacă mă vei crede sau nu. Dacă vei pleca sau dacă vei rămâne. Dar te rog să mă crezi, pentru ca tu ești salvarea noastră.
Părea atât de sincer. Ochii săi erau plini de speranță, iar vocea îi tremura.
- Doar spune-mi. zic eu în timp ce acesta mă privea trist.
- Cred că îți amintești ce ți-am zis prima oară.
Dau afirmativ din cap, iar acesta continuă.
- Nici nu îți dai seama cine ești şi ce putere ai. Provii din familia Petrova. Cei mai mari vânători de vampiri. Iar Anastasya Petrova este, acesta făcu o scurtă pauză, este mama ta. Tu ești fata ce a fost dată vampirilor drept recompensă.
Ochii mi s-au mărit la auzul veştii, iar trupul începu să-mi tremure. Lacrimile deja mi s-au adunat in colțurile ochilor şi le-am dat voie să cadă. Bătrânul continuă.
- Numele tău adevărat nu este Sofia, ci Noelani, provenit din greacă, ce înseamnă cea frumoasă ca îngerii. Mama ta te-a iubit nespus de mult din momentul când a aflat că este însărcinată cu tine. De dinînainte să te naşti i-ai fost sortită principelui Vadnik, şi el ție. Însă părinții tăi i-au păcălit pe el şi pe tatăl său, contele Dimitri Mihailov. La două luni după ce te-ai nascut, unchiul tău, fratele mamei tale, te-a dus la orfelinatul din oraş şi ți-a schimbat numele doar pentru ca vampirii să nu te găsească. Părinții tăi au făcut asta doar pentru a te proteja. La scurt timp, vampirii au aflat de nasterea ta şi au venit să te ia, însă părinții tăi le-au spus că ai murit la naştere. Aceştia nu i-au crezut, iar principele şi tatăl său i-a omorât cu brutalitate. Vânătorii au promis că se vor răzbuna. Ție ți-a fost încredințată  misiunea de a-i omorî pe principe şi pe tatăl său, deoarece mătușa ta, care era vrăjitoare ştia că nu ai murit. Contele, însă, a fost ucis acum 10 ani de catre unchiul tău. Acum, tu trebuie să-l ucizi pe Vadnik. Acesta încă nu şi-a dat seama că tu ești, dar bănuiește ceva deoarece te asemeni foarte mult cu mama ta.
Începusem să plâng. Nu mai îmi păsa de nimeni şi de nimic. Plângeam atât de tare încât nu mai puteam respira. Trecutul meu nu a fost niciodată ceea ce credeam eu. Părinții mei şi-au dat viața doar pentru a mă proteja, iar numele meu nu este Sofia. Totul a fost o minciună. O minciună în care am trăit în tot acest timp. De ce sunt sigură acum e că trebuie să-mi răzbun familia cu orice preț.