Secrete din trecut

Capitolul 2

*Peste o saptamana*

Mi-am aranjat toate hainele pe care le aveam in valiza mea micuta. Astazi e ziua cea mare.Ziua in care imi voi lua viata in propriile maini. Ma simt ciudat intr-un fel pentru ca voi pleca din locul unde am copilarit, dar si nerabdatoare pentru peripetiile ce ma asteapta.

Am scos un mic oftat, uitandu-ma pentru ultima data prin camera unde am stat in toti acesti ani, apoi inchid usa in urma mea.

Toti din orfelinat ma astepatau la intrare, cu zambete largi pe fete,facandu-ma si pe mine sa zambesc. Unii aveau chiar flori in maini, atat de frumos. Primul era Ivan cu 5 trandafiri rosii in mana. I-am sarit in brate strangandu-l tare la piept.

-Astazi e ziua cea mare! spuse el.

-Da..O sa-mi fie tare dor de tine, de toti!

O lacrima si-a facut apartia pe obrazul meu,dar acesta mi-a sters-o repede.

- Nu trebuie sa plangi,draga mea! Gandeste-te cate o sa faci dupa ce o sa pleci de aici! Si in plus o sa vii sa ne vizitezi.

- Ai dreptate! Te iubesc,Ivan!

- Si eu te iubesc,Sofia!

- Copila! o aud pe sora Amanda.

- Da! spun eu intorcandu-ma.

- Sa ai grija de tine,draga mea! Sa iti aduci aminte de toate sfaturile pe care ti le-am dat, sa fii un om bun, si sa nu incetezi nicioadata sa visezi, pentru ca visele tale te vor duce departe. Sa nu te abati de la drumul tau, sa fii asa cum ai fost intotdeauna, cuminte si cu capul pe umeri.

- Asa o sa fac! Va promit ca o sa raman asa cum am fost! O sa va vizitez de cate ori voi putea! Va multumesc ca ati fost alaturi de mine si ca m-ati sprijinit dandu-mi sfaturi pe care o sa mi le aduc mereu aminte.

-Draga mea, uite, ai aici o adresa a unei pensiuni unde te poti caza pana iti vei gasi de lucru!

Imi inmaneaza o foaie cu o adresa pe ea.

-Va multumesc din suflet pentru tot ce faceti pentru mine! Acum cred ca este cazul sa plec.

Il imbratisez inca o data pe Ivan, apoi ies din curtea orfelinatului. Toti au iesit si stau in pragul usilor de la intrare.

- La revedere, dragilor!

Si de aici a inceput viata mea. Imi iau valiza si ma indrept spre locul unde imi indica adresa de pe foaie. Chiar daca am crescut in Orfelinat, stiu destul de bine Sankt Petersburg-ul de cand mergeam cu totii la biserica, sau la diferite acte de caritate care se tineau in diferite cladiri.

***

In sfarsit am ajuns! Pensiunea era o cladire foarte mare, dar se pare ca nu multi oameni se cazeaza aici, asa imi da impresia buruienile ce se inalta sfidator pe peretii pensiunii. Deschid portile imense ce produc un scartait asurzitor. Urc cele 3 trepte de la intrare, apoi intru in receptia pensiunii. Apas clopotelul ce se afla pe masa, iar apoi isi face apartitia o batranica simpatica.

-Buna ziua!

- Buna ziua, copila! Cu ce te pot ajuta?

- As vrea sa ma cazez aici, pentru cateva nopti.

-Sigur. Nu am mai avut vreun client de cativa ani aici, pentru asta nu trebuie sa platesti pretul intreg, ci doar jumatate.

- Oh, va multumesc din suflet! Mi-ati facut un mare favor.

- Nu ai pentru ce, copila! Poftim cheile camerei. Aceasta se afla la etajul 3. O vei gasi usor.

- Multumesc!

Urc scarile pana la etajul 3. Batranica avea dreptate. Am gasit camera foarte usor, aceasta fiind chiar in fata mea. Camera 201. Deschid usa si intru. Inauntru era absolut superb. Stilul vechi ii dadea camerei un aer misterios si totodata elegant. Mi-am asezat valiza pe pat si am inceput sa despachetez, hainele punandu-le in sertarele noptierelor care se aflau pe de-o parte si de alta a patului.

***

Dupa ce am terminat am coborat pentru a ma duce sa ma plimb putin ca sa imi limpezesc mintea si sa ma gandesc ce o sa fac in continuare. Trebuie sa imi gasesc un serviciu deoarece banii pe care i-am strans nu imi sunt de ajuns.

Pe cand ma plimbam am zarit pe o plancarda o foaie cu  un anunt  "Urgent! Cautam menajera! Sunati la numarul 8499******". Am luat repede foaia si ma intorc inapoi la pensiune.