Secrete din trecut

Capitolul 3

   Ajung in cladire vazand-o pe batranica pe o canapea din receptie citind o carte. I-am facut cu mana, iar aceasta mi-a zambit. Nu mai stau pe ganduri si incep sa alerg pe scari pana la camera mea. Era sa ma impiedic de cateva ori, fiind prea preocupata cu hartia ce o tineam in mana.

Mi-am luat micul telefon pe care il aveam si tastez numarul ce mi-l indica anuntul.

O voce groasa imi raspunde sec.

- Resedinta Mikhailovsky!

- Buna ziua! Am sunat in legatura cu anuntul dumneavoastra.

- Da, inca mai este valabil. Va asteptam maine la prima ora la adresa Sadovaya nr 2. La revedere!

Nu am putut sa mai spun ceva deoarece acesta mi-a inchis.E ceva ciudat aici,dar nu pot rata sansa asta. Trebuie sa ma duc acolo.

***

Intunericul a pus deja stapanire pe intreg orasul. De la balconul camerei pot vedea luminile ce se intind pe mii de kilometrii. Era o seara frumoasa de toamna. Vantul adia usor prin parul meu facand cateva fire rebele sa imi cada lin pe fata. Chiar daca au trecut cateva ore de la plecarea mea de la orfelinat, viata mi s-a schimbat mult. Maine voi avea sansa la un loc de munca si sa cunosc oameni noi. Poate asta e inceputul unei adevarate aventuri a vietii mele,poate... inceputul visului meu.

Dupa ce am admirat privelistea si mi-am facut curat in ganduri ma intorc in camera punandu-ma in pat si intrand in lumea viselor imediat dupa ce pleoapele mele s-au inchis.

***

Ma trezesc usor din somnul meu, iar apoi ma indrept spre baia micuta ce se afla la cativa metri de mine.

Dupa ce am terminat tot ce aveam de facut, am chemat un taxi pentru a ma duce la locul stabilit, iar apoi cobor scarile.

Ies rapid pe usa, taxi-ul asteptandu-ma in fata pensiunii. Ii spun adresa iar apoi plecam de pe loc.

***

Drumul nu a fost chiar atat de lung. Soferul intra pe o strada laturalnica, pustie. Mi se pare tare ciudat. O fii gresit drumul?

In fata noastra se ridica impunator un castel maiestuos facandu-ma pe mine sa raman cu gura cascata...la propriu.

- Aici este! spune soferul oprind masina.

- Aici? intreb eu nedumerita.

- Da! raspunde acesta deja plictisit.

- M...multumesc! spun si ii inmanez banii.

Ies rapid din masina si vad ca la captul scarilor castelului se afla un barbat de varsta a treia ce pare a fi dupa haine un majordom.

- Cred ca tu esti cea care a sunat ieri, nu-i asa?

- Da, eu sunt!

- Bun, te rog sa ma urmezi! Din moment ce vei lucra aici te si vei muta aici. Avem nevoie in permanenta de angajati, iar lipsa acestora nu e deloc bine venita.

- Am inteles!

Inauntru este absolut superb! Stilul antic al castelului ii da acestuia un aer misterios. Candelabre stralucitoare luminau camerele intrunecate si reci, iar bibelourile scumpe, dar stranii, si desenele de pe pereti fac palatul sa para unul scos din filmele de groaza. Draperiile lungi ce acopereau ferestrele uriase erau trase,astfel sursa lumii fiind doar candelabrele.

- Domnisoara, ma asculti?

- Eu? D..da,va ascult!

- Atunci te rog sa ma urmezi, nu avem timp de pierdut!

In acel moment mi-am dat seama ca ma oprisem din drum si priveam un tablou in care se aflau doi barbati. Cel din stanga parea mai in varsta, iar cel de langa el era tanar. Frumusetea lui era una rara. Parul negru ca abanosul se contrasta perfect cu pielea sa palida si buzele rozalii, pline. Erau imbracati intr-un stil vechi, de demult. Privirile le erau reci, nu exprimau nici o emotie.

- Aici este camera ta! Hainele iti vor fi luate de catre un angajat de al nostru.

- Eu doar ce am plecat de la orfelinat, si sunt cazata la o pensiune din apropiere. Acolo imi sunt hainele. spun eu asezandu-ma pe patul de langa fereastra.

- Atunci de acolo iti vor fi luate. Sarcinile tale in acest castel nu sunt grele. Trebuie doar sa speli, sa cureti si sa asculti toate ordinele ce iti vor fi date. Un singur lucru iti este interzis:sa nu intri niciodata in camera principelui.

- Principe? intreb eu total surprinsa.

- Exact! Cel care detine acest loc si inca 5000 de hectare.

- Am...am inteles!

- Munca o vei incepe de maine! Sper sa fie intelese cerintele pe care ti le-am spus.

Aprob cu o mica miscare a capului. Acesta dupa ce imi arunca o privire plina de venin pleaca.

Camera era una micuta,dar potrivita pentru mine. Avea privire catre gradina castelului, unde se aflau mii de flori de culori diferite.Mai era si un lac ce inconjura o parte din castel. Totul era parca rupt dintr-un basm, doar ca nu eu eram personajul principal,ci doar un personaj secundar, ce in urmatorul capitol poate nu va mai exista nestiind ce secrete din trecut vor iesi la iveala.