Febra One Direction

Marturisiri

Am deschis incet ochii, gemetele iesind din gura mea ca o cascada.
Imi maresc ochii cand ma trezesc la realitate. Mi-am pipait fata si mainile toate parand in regula, dar, corpul imi ingheata cand aud soapta lui Harry.

-Brit, esti bine? Mormaie incercand sa se ridice, ajutandu-ma si pe mine sa ma pun inapoi in carucior.

-Lasa-ma! Am spus lasa-ma! Ma zvarcolesc in stransoarea lui, pana ce se asigura ca stai bine pe scaun. Ma uit cu scarba la el, Harry rumegandu-si buza.

-Doamna, sunteti bine? Intreaba soferul care era sa dea peste mine.

-Da! Ma simt excelent! Mai bine nici ca se putea! Ii spun dur, chiar daca omul nu are nici o vina ca sotul meu, cu care am o fetita de trei ani, ma inseala cu un fotomodel.

-Mami? Vocea sfioasa a lui Dracy ma face sa-mi intorc fata spre ea, aceasta venind repejor spre mine si imbratisandu-ma.

-Mami... Ofteaza in timp ce o luam in brate si o strangeam la pieptul meu.

-Britney trebuie sa vorbim. Se apleaca Harry spre mine, soptindu-mi avand in vedere ca paparazzi nu s-au oprit din facut poze.

-Ai dreptate. Ne vedem la tribunal sa depunem divortul. Spun printre dinti dand sa plec, dar el prinde manerul din spatele al caruciorului.
Blestemat sa fi maner ajutator!

-Doar nu vorbesti serios! Spune cu o fata stupefiata.

-Nu, Harry, nu vorbesc serios.... Pe fata lui se asterne usurarea, dar imediat dispare dupa ce-mi termin propozitia.... Vorbesc foarte serios.

M-am intors ca sa plec spre masina pentru a putea merge cu Darcy acasa si sa pot plange inchisa in camera mea, dar soaptele a doi cameramani ma fac sa le dau doua de fiecare.

-Ce mironosita pare... I-a salvat viata, iar ea ii intorce spatele.

-Curva si dornica de avere... Oare asa o sa fie si fie-sa?

Inima pompeaza sange cu putere, la auzirea acestor cuvinte. Putin imi pasa ca vorbesc in felul asta despre mine, dar cand o implica si pe Darcy totul ajunge la un alt nivel.
Am deschis gura ca sa-i zic vreo doua, dar un racnet imi face cuvintele sa se opreasca in gat.

-Nenoriciti tampiti! Cum dracu indrazniti sa vorbiti asa despre sotia si fiica mea?! Urla apropiindu-se de ei, acestia facand pasi in spate.

-O sa va cereti scuze! Acum! Tipa, ei venind imediat spre noi.

-N-ne cerem s-scuze. Spune unul dintre ei.

-D-da! Spune celalalt uitandu-se cu frica spre Harry care avea maxilarul inclestat.
Am oftat in incercarea de a ma calma, dandu-i un pupic lui Darcy, care era deja pe jumatate adormita, trecand pe langa tampitii care mi-au jignit fiica si ducandu-ma spre masina.
Harry venise langa mine sa ma ajute sa urc, dar i-am dat o privire urata care sa-l faca sa inteleaga ca nu am nevoie de ajutorul lui.
M-am uitat rugator la sofer sa ma ajute, acesta venind imediat langa mine.
Am intrat binisor in masina, pe Darcy primind-o in brate deja adormita.

S-a urcat si Harry in masina, evitandu-mi privirea si stand la o distanta convenabila de noi.
Drumul a fost bineinteles tacut, eu uitandu-ma pe geam si gandindu-ma la ce am aflat, iar Harry probabil incerca sa gaseasca o scuza.

Masina a oprit in fata casei, eu iesind din masina tot cu ajutorul soferului, primind-o si pe Darcy in brate.
Am inaintat spre casa, descuind usa si inchizand-o imediat in urma mea.
Am zambit rautacios cu gandul la lovitura pe care si-a primit-o in cap. A deschis usa, inchizand-o usor si frecandu-si fruntea uitandu-se urat spre mine.
Mi-am dat ochii peste cap, fiind gata sa urc scarile, dar apoi mi-am dat seama ca nu aveam cum sa urc scarile.
Tampita casa cu etaj...
Am oftat intorcandu-ma spre Harry, care astepta urmatoarea mea miscare.