Contagious

Capitol 9

Am mâncat amândoi în liniște colosală.  Nici nu am îndrăznit să mă uit la el. Frica mi-ar fi crescut mai mult. Da, mi-e frică de el.

Nu îl înțeleg; de ce nu vrea să-mi răspundă la întrebări. Crede că e buricul pământului și controlează el tot. Ei bine, pe mine nu mă poate controla, de aceea nu-l voi asculta. 

I-am spus că nu o să mă împotrivesc,  dar eram terifiată, nici nu mi-am dat seama când am spus ,,da". Deci, nu se pune. 

Își drege vocea, probabil dorind să spună ceva, însă se răzgândește. Ridic ușor capul pentru a-i analiza privirea.  El deja se uita la mine.

Am zâmbit în sinea mea când am văzut că ochii lui arată vinovăție. Dar m-am încruntat o secundă mai târziu. De ce îi pare rău? 

- Nu am vrut să țip la tine. Spune Oliver într-un final.

Expresia feței mele nu arată nici o emoție. Mă uit în ochii lui, parcă căutând minciuna din ceea ce a spus, dar pare că spune adevărul.

- De ce nu te-ai controlat, atunci? Mă trezesc întrebând.

- Pentru că mă scoți din pepeni, Erica. Te credeam mai deșteaptă decât pari. M-am făcut înțeles de la început cu faza ,,nu fugi". Sau nu?

- Vrei să ai control asupra mea, când de fapt nu te poți controla singur? Întreb, ridicând din sprâncene. Nebunul ăsta nu este doar nesimțit; el e și prost. De-a dreptul foarte stupid.

Dă să spună ceva, dar închide gura. 

- Așa spuneam și eu.

E așa enervantă situația. El pare că meditează. De ce să nu îl sâcâi puțin? Nu o să mă omoare, nu?

- De ce nu-mi dai voie să ies afară? Întreb rar și calm.

- Pentru că ești Erica,  fata încăpățânată care și-a plănuit să fugă de mine. Spune, nervii fiind deja vizibili pe față.

Vede că nu spun nimic, așa că continuă.

- De ce vrei să scapi de aici? Te țin legată cu cătușe? Nu te hrănesc? Te abuzez cumva și eu nu știu?

- Oliver! Țip din toți plămânii. M-ai luat din mijlocul parcului. Nu pot vorbi cu părinții. Stau la mai puțin de un metru de un nebun cu pistol la centură. Cum vrei să mă comport? Ca un copil care nu are probleme pe cap? 

- Ești un copil, Erica. Un copil al naibii de enervant! Ridică și el tonul vocii destul de tare.

- Atunci lasă-mă dracului să plec!  Țip, lacrimile deja fiind formate în ochii mei căprui.

- Nu pot!

Dau cu pumnul în masă atât de tare încât sare vesela în sus la mai bine de 5 cm, cred. Fug în camera în care am dormit și încui ușa. Mă abțin să plâng iar, îmi șterg lacrimile și mă întrept spre mini-biblioteca. 

Îmi aleg ,,Maestrul și Margarita" de scriitorul rus Mihail Bulgakov. Mă așez pe pat, cu cartea în mână și deschid la prima pagină. Încep să citesc, cu speranța că voi părăsi, măcar pentru un timp scurt, lumea reală, și voi intra în lumea misterioasă și captivantă a cărții.