Contagious

Capitol 3

Ajungem în fața unei porți, mare și neagră. Se deschide automat și Oliver înaintează cu mașina. Am spus Oliver? Am vrut să spun nesimțit; nesimțitul înaintează cu mașina. Oprește în fața casei; și ce mai casă. Are două etaje, dar face cât 10. Pe pereții primului etaj sunt plante cățărătoare. Dacă ar fi să stau aici, nu m-aș împotrivi. Îmi place natura și tot ce este natural. Nu este de mirare. 

El coboară din mașină și vine în partea dreaptă a mașinii, unde stau eu. Deschide portiera, iar eu mă uit la el.

- Ieși. Ce te uiți?

Am privit înainte și m-am aranjat comod pe scaun.

- Glumești, nu?

Am întors privirea la el și am zâmbit. Am ieșit încet și am zâmbit mai tare.

- Mulțumit? Am spus, ridicând mâine în semn de predare.

A închis portiera și brusc mă apucă de brațe și mă lipește de mașină. Doar nu încearcă să... Se apropie de mine și practic se lipește de corpul meu. Încep să mă zbat. Se îndepărtează cu un zâmbet  pe față.

- Virgină. Spune râzând. 

Îi arunc o privire de foc și îl lovesc cât de tare pot în piept. Nici nu s-a clintit. Cred că mă doare mâna mai tare decât pe el pieptul. 

- Câți ani ai? Și nu îndrăzni să taci. Nu ești mută. 

Am zâmbit, dar nu am răspuns.

- Erica. A spus de parcă mă roagă să răspund.  

Se roagă de mine? Asta-i bună. 

- Minoră. 

- 17? Întreabă curios, încrețind fruntea.

- Vanga. Spun enervată pentru că a ghicit.

- Hai în casă. Spune și mă apucă de braț.

- Nu fug. Nu îți face griji. Gardul este prea înalt și neted. Poarta, sunt sigură, nu se va deschide pentru mine. 

- Ești isteață, de aia trebuie să fiu atent cu tine.  Spune serios, iar eu aproape că râd de tonalitatea pe care a abordat-o.

Am intrat în casă. Un hol lung cu tablouri pe pereți. Tablouri cu câmpii, copaci, animale. Este iubitor de natură? Poate nu este așa rău cum am crezut. 

Mă duce la etajul doi, desigur tot ținându-mă de braț. Nu-s câine. Îmi flutur brațul astfel încât el să-mi dea drumul. Scările fiind destul de largi, merg în drept cu el pentru că nu m-ar lăsa să merg în spate, iar în față mi-ar admira posteriorul; lucru care l-ar întărâta și ar ieși prost pentru mine.

La al doilea etaj, de asemenea, este un hol, uși pe ambele părți; la fel cum este și la etajul întâi.

Mă duce spre ultima ușă și o deschide.

- Camera ta. Ferestrele sunt automate, deci îți vei rupe unghiile. Am nevoie de ele pentru mai târziu. Spune, autoritarul transformându-se în pervers.

- Stai calm, fața ta ar arăta bine cu câteva linii sângerii. Mijesc ochii, apoi închid ușa, încuind-o.

M-am întors cu spatele la ușă și am răsuflat ușurată.  M-am uitat prin jur. Un pat. Un dulap. Oglindă atârnată de ușa dulapului. O mică bibliotecă de cărți. O noptieră. Un scaun și o masă. Pe masă o lampă, câteva foi, câteva pixuri și multe creioane. 

Multe întrebări au apărut în minte, toate deodată. Casa asta e furată? Sau este a lui? Este artist? Poate el a făcut tablourile. Dar arată prea adevărate. Nu-l cred în stare. Nu cred că poate nici să-și facă patul, deși nu văd nici un firicel de praf. Are menajeră? Nu îmi imaginez să facă el curat. Poate totuși este furată? 

Mă apropii de minibibliotecă și mă uit la cărți. Sherlock Holmes, Pe aripile vântului. Academia Vampirilor. Vraciul.  Doar acestea-mi sunt cunoscute din mormanul ăsta de cărți. Se pare că nesimțitul este pasionat de cărți de aventuri, în cazul în care casa nu este furată. Sau poate le ține de colecție pentru că nu are ce face cu banii. Nu o duce rău. 

Mă duc la fereastră și privesc. E priveliște la spatele casei. Iarbă tunsă și gardul ăla mare și neted. Forțez fereastra cu speranța că se va deschide. Încerc de mai multe ori, dar fără rezultat. Mârâi înfundat pentru că nu are rost. Nesimțit.

 Ce are de gând să facă? 

Omor - exclus, pentru că m-ar fi omorât până acum. 

Viol - ar fi putut s-o facă, dar m-am convins că nu are de gând. Ar fi putut face asta.

Poate vrea să mă vândă sau să-mi vândă organele. Yeac. Poate de aia mă urmărea și știa că am vorbit cu vânzătoarea. Dacă alergi, ești sănătos. Dacă ești sănătos, nesimțiții te răpesc și te vând pentru bani. Poate de asta are atâția bani. 

...și totuși. M-a urmărit într-un parc public, după care m-a răpit. Nu mi-a făcut rău și s-a comportat acceptabil, în orice caz, nu ca un infractor, hărțuitor sau criminal. Mi-a spus că ,,asta-i camera ta", deci plănuiește să stau aici. Pentru ce? De ce? Ce are de gând să facă?