Ceaiul cu secrete

8. Derek

Mă chinuiam să pun la loc hainele din dulap pe care le-am aruncat pe jos, dar eram prea entuziasmată pentru a mă putea concentra. Azi se împlinesc șase luni de relație cu Daniel și ne-am propus să ieșim la plimbare prin oraș, de aici bucuria mea. Categoric a fost cea mai frumoasă jumătate de an din viața mea! Îmi întrerup activitatea pentru a răspunde apelului pe care-l primesc.

-Iubito, scuze, dar cred că voi întârzia puțin. Tata m-a ținut din nou de povești...

-Stai liniștit, eu oricum trebuie să fac ordine pe aici. Nu vrei să vezi cum arată camera mea în momentul acesta!

-Nu-mi zi că din nou l-ai golit!

-Acum trebuie să-l reumplu. 

După ce închid telefonul mă duc în bucătărie să-mi iau niște ciocolată din cauză că simt nevoia de a-mi echilibra glicemia. Liniștea din casă îmi pare ciudată, dar având în vedere că tata e plecat pe o perioadă nedeterminată, nu este ceva nejustificat. Mă ridic pe vârfuri pentru a ajunge la locul meu secret unde depozitez dulciurile, apuc una din tabletele cu alune și o admir timp de o secundă. Când am auzit scârțâiutul podelelor, am încercat să mă întorc, dar era prea târziu.

-Încă o mișcare și ești moartă!

Vocea masculină puternică și țeava rece ce-mi apăsa tâmpla m-au făcut să mă sperii destul de tare. Am împietrit în acea poziție până am auzit cuvintele necunoscutului.

-Ai ceva ce-mi aparține, Brittany! Așa te cheamă, nu?

-Da...

Răspunsul meu trădează agitația interioară.

-Știi ce vreau eu de la tine?

-Nu.

-Răspunsul este absurd de simplu: tu îl ai pe Daniel, iar eu am nevoie de el. Cineva trebuie să cedeze, iar acela nu sunt eu, așa că nu plec de aici până nu-l lași.

-Și dacă nu vreau să fac asta? 

-Apăs trăgaciul fără resentimente!

-Ok, mă ucizi. După asta? Cum îi explici glonțul care mi-a zburat creierul afară din craniu?

-Deșteaptă... Planul B: El are un secret, unul mare: e agent sub acoperire. Imaginează-ți cât de greu e să te infiltrezi într-un grup infracțional și cât de oribil ar fi ca tipii din el să afle că ești spion.

-Tu de unde-i știi secretul?

-Ghicește.

Creierul meu încearcă să gândească, dar nimic. Apoi răspunsul îmi vine: secretul legat de ocupația lui este în mod cert știut de superiorii săi.