Ceaiul cu secrete

7. Adevărata față a lui Marco II

-Știam eu!

-Linda, promite-mi că nu mai sufli o vorbă despre ceea ce am făcut!

-Te-ai îndrăgostit! Nici nu ai idee cât de fericită m-ai făcut! Mai ales de un băiat ca...

-Tu trebuie să-mi zici cum ți-ai dat seama că este agent secret.

-Îți zic un secret, dar îl ți pentru tine!

-Promit.

-Mi-am dat seama pentru că... Trebuie să îți zic povestea vieții mele. În liceu eu și prietena mea ne-am îndrăgostit de doi tipi care erau cei mai buni prieteni. Spre deosebire de mine, ea a reușit să fie împreună cu alesul său. Eram atât de timidă încât nici să mă uit la el nu pot, așa că am rămas singură. După ce am terminat liceul eu m-am mutat, băieții au plecat la aceiași facultate, iar prietena mea a rămas cu ei.

Patru ani au trebuit să treacă pentru ca alt bărbat să-mi atragă atenția. Poștașul cartierului în care trăiam era excesiv de amabil și de tânăr, așa că mi-a stârnit interesul. Timp de 3 luni el a fost obiectul atenției mele, cu toate că schimbam mai mult de două vorbe și asta era destul de rar. Într-o zi nu a mai venit, ci în locul său poșta îmi era adusă de un domn în vârstă care mi-a explicat că vechiul poștaș plecase. M-am supărat foarte tare, de parcă ar fi trebuit să-mi zică și mie.

Au trecut două luni. Într-o dimineață stăteam pe terasă și serveam o cană cu ceai. L-am văzut pe drum cum venea la mine pentru a-mi înmâna o scrisoare. În momentul acela eram atât de fericită încât nu m-am gândit să-mi pun întrebări pentru că important era că se întoarse. Mi-a dat plicul și a stat lângă mine până l-am parcurs. Îl primisem de la mama și mă anunța că tatăl meu a decedat și că ea a plecat cu un italian în țara lui originară. Am plâns ca o disperată realizând că eram singură. Atunci m-a luat în brațele sle și m-a lăsat să plâng în voie.

Când m-am potolit, l-am întrebat de unde știa conținutul scrisorii. Atunci mi-a mărturisit că mă iubea din prima clipă în care m-a văzut și că știa totul despre mine, astfel nu-i fusese greu să deducă veștile când a văzut expeditorul. Mi-a zis că trebuie să-mi arate ceva. S-a dus până la baie. În cinci minute s-a întors cu o perucă și niște accesorii în mână, lăsându-mă să-i văd fața. Era exact băiatul pe care eu îl iubisem. Am rămas împreună după ce mi-a zis că și el și prietenul său erau agenți sub acoperire de câteva luni.

-V-ați căsătorit? întreb fascinată de poveste.

-Da și am avut un băiat.

-Și unde sunt ei acum?

-I-am pierdut, suspină Linda. Au murit. Eram în vizită la prietena mea și soțul ei când un dezastru i-a ucis pe toți 6.

-Care 6?

-Și ei aveau doi copii.

-Îmi pare rău! 

-Și mie. Hai să ne înveselim și să vedem ce face băiatul nostru!