Brațul tău drept, se odihnea în jurul umerilor mei, în timp ce noi ne plimbam nonşalant prin oraş. Îmi era dor de plimbările noastre târzii, îmi era dor de tine.
―Îți mai place să asculți serenade la chitară? mi-ai şoptit întrebarea, făcând ca un curent electric să-mi înfioare părul de pe ceafă, atunci când ai rupt tăcerea apăsătoare dintre noi doi.
Încuviințasem tăcută, iar tu mi-ai zâmbit dulce, apoi ai grăbit pasul, urcând dealul unde se aflau casele noastre, eu lăsându-mi şuvițele roşiatice şi crețe să-mi zburde în spatele nostru.
CITEȘTI
Micuță stea
Short StoryToată lumea are un punct slab, secretul este să nu-i cedezi. Dar îi poți rezista atunci când reapare, în fiecare clipă, adâncind ranile din ce în ce mai mult, nelăsându-te să te vindeci? Se spune că o cicatrice reprezintă o întâmplare importantă din...
