―Trebuie să dormi, micuța mea, ai nevoie de odihnă, micuță stea, căci pot vedea pe chipul tău toată suferința şi osteneala prin care ai trecut, din cauza mea, odihnestete, suflet frumos, ai nevoie, mi-ai şoptit călduros, în timp ce mă întindeai în pat.
M-ai sărutat părinteşte pe frunte, apoi m-ai învelit cu pătura mea de culoare bleu.
―Ştii? Nu era nevoie de un trandafir să-ți ceri scuze, puteai face asta de la bun început, am şoptit îndurerată, iar înainte să îmi închid ochii, îți observasem fața nedumerită, apoi ai plecat şi tu.
CITEȘTI
Micuță stea
Short StoryToată lumea are un punct slab, secretul este să nu-i cedezi. Dar îi poți rezista atunci când reapare, în fiecare clipă, adâncind ranile din ce în ce mai mult, nelăsându-te să te vindeci? Se spune că o cicatrice reprezintă o întâmplare importantă din...
