Micuță stea

Capitolul 46

M-am trezit amețită, în minte venindu-mi iar şi iar, clipele tandre de seara trecută. Nu îmi venea să cred. Mă simțeam a cuiva, mă simțeam a ta!

M-am întors cu zâmbetul până la urechi, spre tine, privindu-te cum stăteai cu capul în părul meu vâlvoi, strângându-mă la pieptul tău. Nu m-am putut abține aşa că ți-am plasat un mic sărut pe buzele tale cărnoase şi moi, dar tu m-ai tras, repede, mai aproape de tine, sărutându-mă cu poftă. Ti-ai aşezat o mână după ceafa mea, pentru a mă trage mai aproape de tine, eu ruşinându-mă instant când ne-am simțit goliciunea amândurora.

―Te iubesc atât de mult, mi-ai şoptit peste buze, sărutându-mă apoi pe obraz.

―Şi eu te iubesc, ți-am şoptit înapoi, privindu-ți zâmbetul perfect. Ştii, încă nu-mi vine să cred că tu... continui împletindu-mi mâna cu a ta, dar cuvintele pur şi simplu mi se evaporaseră.

―Că eu, "ăla nesimțit ce-şi bate joc", te iubeşte mai mult decât orice? m-ai întrebat încercând să ghiceşti, sărutându-mi mâna.

Dau din cap, aprobator, începând să râd, dar un scârțâit se auzi din direcția scărilor.

―Kevin, părinții mei, ți-am şoptit panicată, auzindu-i paşii apăsați ai tatei, pe hol.

În acel moment, ai țâşnit din pat, eu acoperindu-mi repede, ochii cu pătura. Mi-ai tras materialul păturii de la ochi, zărindu-te doar în boxeri, apoi te-am privit amuzată, cum ai sărit de pe balcon.

Am chicotit, dar apoi am sărit şi eu din pat, culegându-mi hainele de pe podea, fugind în baie, pentru a nu mă vedea parinții.