Capitolul 47

858 106 60
                                    

Stau aşezată pe pervazul geamului, aşezându-mi mâna delicat pe abdomenul meu, făcând mişcări încete în sus şi-n jos, privind ploaia puternică de afară.

Două luni, două luni de când se întâmplase, de când îmi mărturisisei ce simți pentru mine, două luni de când... de când purtam în pântecul meu, rodul iubirii noastre.

Mă doare că-ți ascundeam asta, dar eram speriată, îmi era frică că te voi pierde, îmi era frică de reacția ta. Dar sarcina începea uşor-uşor să se vadă. Stai liniştit, mergeam la control săptămânal, micuțul nostru era foarte sănătos. Încă două luni şi îi vom putea afla sexul! Ei bine, îi voi afla sexul...

Mereu port haine largi, mereu încerc să mă abțin cu mâncatul în fața altora, chiar şi în preajma ta, dar când sunt singură halesc ca sparta. Nimeni nu ştie de mica noastră escapadă de dragoste, nimeni nu ştie de puiuțul nostru, nici măcar tu.

M-am ridicat de pe pervaz, îndreptându-mă către baie. Am lăsat hainele să-mi alunece de pe corp, fiind gata sa intru în cadă, deoarece ştiam că peste jumătate de oră trebuie să ne întâlnim la cafeneaua de la colț, dar strigătul nervos al mamei mele mă opri:

―Ava! De când eşti însărcinată şi cu cine? ma întrebă cu dracii ridicați până la maxim, apropiindu-se de mine cu repeziciune, atingându-mi abdomenul uşor umflat.

Nu i-am putut răspunde, tot ce am putut face a fost să-mi las capul în jos, lăsând lacrimile să-şi facă de cap pe chipul meu, ştiind ca totul se ruinase de atunci.

―E Kevin, nu? Ava, ai şaisprezece ani! El cât are? Optisprezece! Te-ai tâmpit? urlă în continuare la mine, smucindu-mi bărbia pentru a o privi în ochi.

―Nu mă atinge! țip şi eu, punându-mi halatul pe mine.

―Ai timp o oră să dispari din casa mea!

Micuță steaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum