După aceea ai plecat imediat, fără să te mai uiți înapoi. M-a durut... mereu va fi aşa, nu am ce face.
Era după-amiază, iar eu nu ieşisem deloc din casă, nu ştiam ce să fac, dar probabil că tu aveai nevoie de o consolare acum. Poate că trebuia să-ți fiu eu alături, acum, cum îmi fusesei tu, mie. Probabil aşa decurg lucrurile într-o relație de prietenie normală, dar eu nu prea voiam să fie aşa, în adâncul sufletului meu, ştiam că voiam mai mult. De când îmi intrasei în cap, nu ai mai vrut să ieşi.
Nici nu îmi dădusem seama că ajunsesem deja pe holul din casa ta, căutându-te cu privirea. Glasul tău s-a auzit uşor înfundat, de la etaj, aşa că am început să urc silențios scările. Mă apropiasem de uşă, fiind gata să o deschid, dar durerea, pe care mi-ai transmis-o prin vorbele tale, m-a oprit:
"―A zis că încă mă iubeşte, iar asta trebuie să înceteze, voi face orice ca să scap de sentimentele ei, i le voi şi sfărâma, dacă e nevoie!"
CITEȘTI
Micuță stea
Short StoryToată lumea are un punct slab, secretul este să nu-i cedezi. Dar îi poți rezista atunci când reapare, în fiecare clipă, adâncind ranile din ce în ce mai mult, nelăsându-te să te vindeci? Se spune că o cicatrice reprezintă o întâmplare importantă din...
