―Sigur, ce este? m-ai întrebat detaşat, deşi eu simțeam cum tensiunea începe să crească între noi.
―Este legat de ziua de ieri... am început eu, dar vocea mea se pierduse pe undeva prin aer.
―Ah, stai liniştită, eu te-am adus acasă la tine, mi-ai răspuns imediat, privindu-mă cu caldură.
Mi-am lăsat privirea în jos, neputând să te mai privesc măcar o secundă. Eram vinovată. Practic îți violasem momentul de intimitate, atunci, şi nu fusese deloc frumos din partea mea.
―Hei, este totul în regulă, micuța mea stea, nimic nu va interveni în prietenia noastră, m-ai încurajat, luându-mi fața în palmele tale mari şi calde, astfel ridicându-mi privirea la acelaşi nivel cu a ta.
Ne priveam în ochi, iar eu deveneam din ce în ce mai agitată. Era momentul când îți puteam mărturisi, nu puteam să o dau în bară, dacă nu acum, atunci când?
CITEȘTI
Micuță stea
Short StoryToată lumea are un punct slab, secretul este să nu-i cedezi. Dar îi poți rezista atunci când reapare, în fiecare clipă, adâncind ranile din ce în ce mai mult, nelăsându-te să te vindeci? Se spune că o cicatrice reprezintă o întâmplare importantă din...
