Era deja seară, soarele abia îşi mai putea lăsa razele să strălucească pe cerul deja înstelat ici-colo, iar eu am rămas în camera mea, gândindu-mă la cât de idioată am putut fi.
O bătaie în uşa de la camera mea, m-a făcut să mă ridic din patul meu pufos, unde am lenevit toată ziua, şi să mă deplasez până la uşă.
Când am apăsat pe clanță, o mulțime de luminițe galbene mi-au captivat atenția. Mi-am ridicat privirea, deoarece luminițele veneau la pachet cu o persoană, iar atunci te-am văzut.
Erai tu, cu un zâmbet imens pe față, iar brațele tale îmi întindeau jucăuş luminițele, eu atingându-le uşor.
―Pentru ce sunt astea? te-am întrebat confuză, dar tu nu mi-ai răspuns.
M-ai apucat de mâna şi te-ai îndreptat spre patul uşor răvăşit. Te-ai aşezat în mijlocul patului, în poziție turcească, apoi m-ai chemat şi pe mine. M-am aşezat cuminte în fața ta, iar atunci când ti-am privit ochii fericiți, vina m-a cuprins.
―Trebuie să-ți spun ceva...
CITEȘTI
Micuță stea
Short StoryToată lumea are un punct slab, secretul este să nu-i cedezi. Dar îi poți rezista atunci când reapare, în fiecare clipă, adâncind ranile din ce în ce mai mult, nelăsându-te să te vindeci? Se spune că o cicatrice reprezintă o întâmplare importantă din...
