La naiba, stăteam de două zile şi mă holbam la trandafirul ăla afurisit! Simțeam cum începeam să delirez, nu puteam trăi fără tine. Mă simțeam atat de goală... tu îmi dădeai sens în viață, de ce nu voiai să o faci şi atunci, când aveam cea mai mare nevoie de tine? Te iubeam... dar tu îți băteai joc de asta.
Apoi, te-am zărit la uşa mea, privindu-mă trist. Un val de nelinişte m-a lovit din plin atunci când m-ai privit, apoi ai venit lângă mine, pe pat, cu coada-ntre picioare.
Nu ştiam ce să spun, ce ar trebui să fac, ştiam doar că voiam să plâng. Ce făceam de câteva zile. Voiam să mă eliberez de durere. Când am simțit acea lacrimă plină de durere că este gata să-mi limpezească obrazul, mi-ai luat fața între palmele tale mari şi călduroase şi mi-ai zis:
―Plângi, micuță stea, plângi pentru mine, vreau să simt cum e să te iubesc, iar lacrimile tale mă ajută să observ ce prost sunt că te fac să suferi.
În acel moment, mi-am aşezat palmele mele micuțe peste ale tale şi mi-am zdrobit buzele de ale tale. Probabil făceam o greşeală, dar ştiam un singur lucru: te iubeam şi nu voiam să-ți mai dau drumul.
CITEȘTI
Micuță stea
Short StoryToată lumea are un punct slab, secretul este să nu-i cedezi. Dar îi poți rezista atunci când reapare, în fiecare clipă, adâncind ranile din ce în ce mai mult, nelăsându-te să te vindeci? Se spune că o cicatrice reprezintă o întâmplare importantă din...
