Rânduri de cristal

Un țipăt plăpând

Cu ochii de sticlă
La min' te uitai,
Fixându-mi privirea,
Te auzeam. Și țipai.

Oh, dar vai, mare chin!
Să ai mâini legate și să fii inutil.
Să vezi cum ea moare,
iar tu
Să privești împietrit.

Și cazi într-o groapă
Ce-i fără sfârșit, 
Și simți colo moartea.
Degeab-ai trudit.

Devine mai greu:
Să vrei să faci bine,
S-ajuți când te cheamă
Dar tot ce poți face
E să stai, să te uiți.

Da, am văzut chiar și frica
Și moartea și noaptea furând,
Devorându-mi din suflet,
Din gândul plăpând.