Sunt umbre amare
Sunt valuri, talazuri
Sunt piedici mai crude
Ca viața din urmă.
Sunt mâini ce apar din abis
Sunt suflete însetate
De dor, de iubire,
De viața trăită în vis.
Sunt scântei ce apar, chiar când simți
Când vrei să renunți.
Sunt efemere: acum le vezi,
Atunci dispar în întunericul
Din care ființă au luat.
Și sunt umbre din nou.
Umbre greoaie, pași înceți
Pe drumul îngust.
Sunt vieți ce nu mai au gust.
CITEȘTI
Rânduri de cristal
PoetryNici eu nu-nțeleg de ce tot afară Trăiesc cu impresia unei schimbări. Când tot ce contează, ce e de schimbat Se află-nlăuntru, adânc, neschimbat. ©AëdanTulle 2016-2019
