Doar noi doi

1

Biblioteca e foarte liniștită ca de obicei. Deși este o bibliotecă foarte mare și nu sunt multe persoane care vin aici, mai ales că acum e începutul vacanței de vară. Stau și citesc așteptând să treacă timpul pentru a merge acasă, cu toate că trebuia să închid acum ceva timp dar cartea aceasta este foarte bună și îmi provoacă o stare de bine. De fapt în general mă simt bine când citesc.

Taky:-Mă scuzați.

Ridic ochii din carte pentru a vedea cine mă caută. Este un băiat blond, scund care arată de maxim 18 ani.

Cail:-Da.

Taki:-Aveți cartea: Șapte ani în Tibet?

Cail:-Desigur. O găsiți pe raftul 3 de la dulapul albastru.

Taky:-Mulțumesc.

Nu îi răspund și încep din nou a citi. După căteva minute mă deranjează iar.

Taky:-Cartea?

Cail:-Da desigur. Mă scuzați, sunt destul de entuziasmat de această carte.

Taky:-Am observat.

Îi zâmbesc vlag.

Cail:-Aveți fișă deja sau facem una nouă?

Taky:-Una nouă. Azi m-am mutat în oraș.

Cail:-Desigur. Buletinul vă rog.

Scoate portofelul din buzunarul de la sacou și scoate buletinul după care mi-l înmânează. Numele lui e Taky, Sakiro Taky.

Cail:-Wow!

Taky:-Ce?

Cail:-Mă scuzați. Aveți 25 de ani?

Își împreunează mâinile și le pune pe așa spusu' birou care e foarte înalt. Își lasă capul pe mâini și se uită la mine zâmbind și aș putea jura că îi sclipesc ochi.

Taky:-Da. Nu arăt, știu. Dar tu?

Cail:-Eu ce?

Mă uit la el curios.

Taky:-Câți ani ai? Arăți de 22 cam așa.

Cail:-23, fac 23 peste două zile.

Taky:-Pot veni și eu la petrecere.

Cail:-Scuze dar abia te-am cunoscut și oricum nu... Nu contează.

Taky:-Nu ce?

Termin rapid cu cartea și îi înmânez cartea cu buletinul pe ea.

Cail:-Răspunsul este nu. Acum dacă îmi permiți vreau să mă întorc în fascinanta lume a cititului.

Încă e în aceași poziție și se uită la mine zâmbind. Persoana asta nu dă a bine.

Taky:-Vrei să îmi arăți împrejurările? Nu cunosc pe nimeni și nu mă prea pricep la orientare.

Cail:-Nu mi-am terminat tura încă.

Taky:-Serios? Programul de pe ușă arată că ar trebui să fie închis deja.

Cail:-Aaa. Pai oricum nu mă mișc până nu termin capitolul.

Taky:-Ok, păi te aștept.

Cail:-Nu, nu e ne...

Ia mâinile și se duce la una din mesele de lectură și începe a citi din cartea care tocmai a luat-o. De ce trebuie să citesc la muncă în loc să merg acasă direct. La naiba.