Doar noi doi

4

Ziua asta a trecut repede. Nu au fost decât vreo cinci adolescenți care au returnat cărțile în rest a fost liniște. Până la 10 am terminat de așezat cărțile care s-au tot adunat săptămâna asta iar apoi am stat și am citit. Am terminat și cartea cu o oră înainte să se termine tura mea așa că am avut timp să caut altă carte. Am găsit o carte cu o poveste reală. Din câte m-am interesat este vorba despre o femeie care este luată în timpul războiului cu tot cu copii și dusă la muncă în Siberia. Povestește viața ei și coșmarurile prin care a trecut. Eu nu sunt genul care să citească așa ceva dar uneori e bine să știi ce rău a fost în trecut ca să putem noi trăii mai bine. Trist, dar asta este viața și mie unul nu prea îmi pasă dar am momente când cumpăr flori și mă plimb pe stradă dăruind câte una fiecarei persoane pe care o întâlnesc. Iar uneori am momente când vreau să am o mitralieră și să găuresc pe toată lumea, de la copii în fașă până la bătrâni. De la cerșetori până la președinte. Pe oricine!

???:-Mă scuzați.

Cail:-Da.

???:-Aș dori să returnez aceste cărți și să le iau pe astea.

Sunt două teancuri de cărți pe biroul meu.

Cail:-Bine. Buletinul vă rog.

Normal că mi-a adus treabă înainte să se termine programul. Mai mereu pățesc așa și dacă nu vine nimeni să îmi dea treabă găsesc o carte bună de citit și stau în plus fără să realizez sau pur și simplu îmi este mult prea lene sau cartea mă interesează prea mult.

???:-Știu că am prea multe cărți pe care vreau să le iau dar stau în partea cealaltă a orașului si mereu le aduc la timp.

Cail:-Am văzut. Eu nu am nici o problemă cu asta. Până la urmă am adresa și numele tău deci nui nici o problemă.

???:-Slavă cerului! Doamna care era aici nu vroia să îmi dea mai mult de trei cărți.

Cail:-Era o mică scorpie.

???:-Nu mai spune. Mi-a luat un an de zile ca să o fac să îmi dea cinci cărți.

Cail:-Se mai întâmplă.

???:-Din nefericire.

Mă trezesc cu mâna ei întinsă spre fața mea. Presupun că vrea să facem cunoștință așa că îi întind și eu mâna, are o piele tare fină. Presupun că e normal pentru o fată.

???:-Alice.

Cail:-Îmi pare bine. Eu sunt Cail.

Alice:-Sper să îl țin minte.

Mă întorc la notat cărțile pentru că mai am multe.

Alice:-Lucrezi de mult aici?

Cail:-Depinde.

Alice:-De ce?

Cail:-Vin și ajut de la vârsta de 16 ani dar lucrez cu acete de aproape un an.

Alice:-Ciudat. Nu te-am mai văzut.

Cail:-Pai eu lucrez doar patru zile pe săptămână probabil ai venit cand eu nu eram.

Îi spun cu calm încercând să zâmbesc.

Alice:-Aaa! Poate. Asta e.

Ce e cu fata asta? Numai oameni de genu am avut norocu să întâlnesc. ~Taky~ Mă trec fiori când mă gândesc. După ceva timp de liniște termin cu, cărțile și după ce pune toate cărțile în ghiozdan și câteva în sacoșă, Alice salută și pleacă zâmbăreață. Îmi iau și eu lucrurile și închid biblioteca după care intru în primul magazin cu mâncare și îmi cumpăr ceva de mâncare iar apoi merg direct acasă.