Doar noi doi

5

Cail:-De ce tocmai pe mine mă urărește hamsterul acesta uriaș?

???:-Tu ești alesul! Tu ești cina...

Mă trezesc ridicându-mă în fund sințindu-mi inima cum vrea să o ia la fugă, afară din corpul meu. Sunt tot transpirat și respir sacadat. Mă uit la ceas, îmi arată ora 5:28, mai am jumătate de oră până vine Taky așa că mă duc și fac un duș rapid, dau drumu la apă rece și o las să curgă atingându-mi pielea înfierbântată și pe Jimi a meu care s-a trezit și el o dată cu mine. După ce Jimi se hotărăște să adoarmă înapoi dau drumul la apă caldă și mă spăl astfel scăpând de transpirația acumulată.

Cail:-Urăsc hamsteri uriași...

După ce termin dușul mă întorc în cameră și mă îmbrac cu un maieu și o pereche de boxeri, îmi iau așternuturile și le arunc în mașina de spălat. Înainte să o pornesc aud soneria așa că las momentan mașina de spălat așa și mă duc să deschid ușa și îl văd pe Taky transpirat cu o pereche de paltaloni scurți într-o mână și cu o sticlă de apă aproape goală în cealaltă mână. Mă dau într-o parte lăsându-l să intre închizând ușa în urma lui. Merge direct în living dar nu se așează ci stă în picioare.

Taky:-Văd că ești gata.

Cail:-Neața și ție.

Taky:-Da! Poftim.

Îmi aruncă paltalonii scurți și îi prind iar apoi îi iau pe mine. Surprinzător nu stau mulați pe mine. Nu sunt mare dar spre deosebire de Taky sunt, nu mă așteptam să aibă ceva pe mărimea mea.

Taky:-Ia apă și hai să mergem.

Cail:-Desigur doar așteaptă să dau drumul la mașina de spălat.

Taky:-Bine. Să nu uiți apa.

Cail:-Ok.

După ce ieșim din bloc mergem într-un parc în care sunt multe mini tenenuri de fotbal și nu numai. E uriaș.

Taky:-Descalțăte și să pornim.

Cail:-Și astea unde le las?

Îi arăt sticla din mână iar cu cealaltă mână îi fac semn spre picioare.

Taky:-Aici. Le lași pe iarbă.

Cail:-Și dacă mi-le fură cineva?

Taky:-Numai bine. O să alergi în plus când fugărești hoțul.

Cail:-Super.

Mă descalț și las sticla lângă tenișii mei și încep a alerga.

Taky:-Mai încet. Nu o să poți termina nici măcar prima tură de teren dacă alergi așa de repede.

Încetinesc pasul și Taky ajunge lângă mine, el aleargă super încet și încerc să mențin pasul dar picioarele mele o tot iau la sănătoasa.

Taky:-Încearcă să inspiri și să expiri mai rar. Trebuie să te înveți să îți controlezi respirația că de nu o să rămâi rapid fără aier.

Cail:-Încerc.

Facem o tură de teren și ajung din nou la locul de unde am început, ciudat nu mă simt deloc obosit dar în schimb sunt transpirat.

Taky:-Oprește-te și ia o pauză cât fac eu un tur singur. Apropo dacă vrei apă ia câte o gurița pe rând. Să nu bei ca Rahan că după nu o să mai poți alerga.

Cail:-Bine, șefu!

Mă așez pe iarbă și îl privesc pe Taky care o ia la fugă și nici nu apuc să mă obișnuiesc cu iarba rece de sub fundul meu că s-a și întors. Nu cred că am mai văzut pe nimeni așa de rapid ca el.

-Asta a fost rapidă. Nu vrei să iei o pauză?

Se uită încruntat la mine.

-Nu. Acum ridică-te și hai.

-Ok.

Mă ridic și pornim a alerga din nou la fel de încet ca prima oară.

-Apropo, nu cred că am mai văzut pe cineva alergând așa de repede.

-Mulțumesc. Dar în generală sau în liceu când presupun că ai mai făcut ceva sport, nici un coleg nu era rapid?

-Păi în generală am avut cea mai mare viteză din școală dar făceam într-un sat mic orele, deci nu cred că era cine știe ce. Iar în liceu nu prea am făcut sport. Am dat probele și profu' din clasa a-10-ea a fost un pic uimit de viteza mea dar nu am avut chef  să mai alerg o dată pentru el și nici nu a mai avut ocazia pentru că următori doi ani am avut o profă.

     De la atâta vorbit mi-se cam taie respirația, am început să respit sacadat și nici nu am ajuns pe la jumătate. Totuși restul corpului nu e deloc obosit. Ciudat.

     Taky:-Ești obosit?

     Cail:-Nu. Mi-se taie respirația, atâta tot.

     Taky:-Da...mă așteptam la asta.

     Până am terminat tura nu a spus nimeni nimic iar Taky a mai făcut o tură singur cât eu l-am privit în timp ce încercam să îmi rezolv problema cu respirația. Totuși nu am avut destul timp pentru că Taky a ajuns repede la mine și de data aceasta nu sa oprit și l-am prins din mers pentru că a luat-o încet când a ajuns lângă mine. Pe la jumătatea teraseului m-am oprit din alergat pentru că nu aveam de loc aier dar totuși mergeam mai rapid ca să nu rămân în urmă. S-a uitat pentru câteva secunde la mine dar nu a spus nimic și a continuat să alerge. Am început să alerg din nou după aproape un minut până am ajuns la papuci mei. Taky a continuat cu tura lui, cred că face sport, dacă nu de mic, câțiva ani are sigur. Eu nu aș fi în stare nici după un an să fac o tură de teren fără să mă opresc la viteza care o are. Când ajunge lângă mine ia sticla cu apă și o duce direct la gură luând trei guri de apă cu pauză între ele.

     Taky:-E de ajuns pe azi. Mâine facem din nou la fel.

     Cail:-Dar mai vreau să alerg. Nu am obosit de loc, cu toate ca respirația mea e nașpa tare.

      Taky:-E bine. O să mai facem o tură dar mărim un pic viteza. Alergăm lungimea terenului iar apoi la lătime mergem și din nou în lungime alergăm și apoi venim in mers pana aici.

     Cail:-Și dacă rămân fără respirație?

     Taky:-Înduri.

     Mă uit la el uimit dar nu schițează nimic. Expresia feței lui e total neutră.

     Cail:-Ok. Fie.

     Ne ridicăm iar Taky începe a alerga și eu mă iau după el. E mai rapid întradevăr dar picioarele mele nu simt diferența iar respirația mea e groaznică. Ajung într-un final la capătul terenului și mă opresc din alergat mergând la pas. Îmi calmez respirația cât de cât și începem din nou, la jumătate mă lasă respirața și trag o gră mare de aier după mă întorc cu fața la Taky.

     Cail:-Haide.

     Mai iau o gură de aier și o iau la fugă alergând la viteza maximă pe care am putut să o ating până la capătul terenului. Mă opresc brusc și debia acum îmi simt picioarele obosite dar mai trag o gură de aier și alerg din nou până la papuci. Mă trântesc pe iarbă și îmi simt inima bubuind iar capul cred că e super roșu, nu îmi prea simt picioarele dar dacă tot mă apuc de alergat să o fac în stil mare.

 

     Știu că e plictisitor capitolul dar o să postez următorul cât mai rapid.