Răzbunarea lui Țepeș (Romanian)

Douazeci si doi

Nu am putut discuta toate detaliile prin telefon, în cazul în care unele părți interesate ne ascultau, dar când am terminat conversația, punctele cheie ale planului erau stabilite. Tot ce trebuia să fac era să obțin sângele amestecat, de preferință până dimineață.

Am pus telefonul pe pat și mi-am îndreptat spatele. Coafura mea era gata să capituleze în fața gravitației, buclele moi lăsându-se și căzându-mi peste față. Mi-am trecut degetele prin păr, stricând ce a mai rămăsese din bucle, și am aruncat părul peste umăr ca să nu mă incomodeze. Mai aveam câteva lucruri de făcut înainte de a se întoarce Max.

Suflecându-mi mâneca, i-am spus lui Jesse:

—Vino încoace. Curelele subțiri, legate în jurul antebrațului au devenit vizibile și le-am desfăcut, scoțând mecanismul. Dă-ți aia jos, am dat din cap spre jacheta lui.

El s-a executat, deși privirea pe care mi-a aruncat-o arăta că nu era sigur ce urmăream.

— Mi-o dai mie?

— Nu e ca și cum mi-ar fi mie de mare ajutor, am spus.

Cu puțin noroc, aveam să fiu inconștientă cea mai mare parte din durata procedurii.

— Vreau să-o ții tu. Și nu-l scăpa din ochi pe Max.

— N-ai încredere în el? a întrebat Jesse, dar a ieșit ca o afirmație.

S-a așezat pe marginea patului lângă mine.

— Nu am încredere în capacitatea lui de a se controla în timpul hrănirii. Poate că el crede că poate, dar niciodată nu poți fi sigur cu lucrurile astea. Ajunge un singur moment de slăbiciune... Brațul, i-am cerut și a întins brațul stâng. Celălalt. Ești dreptaci. Trebuie prinsă de brațul drept.

— Și tu ești dreptace, dar o porți pe stânga, a observat el.

— De fapt, sunt ambidextră și am avut al naibii de mult antrenament cu țepușa spre deosebire de tine. Brațul.

Jesse mi-a dat brațul.

— Nimeni nu mai folosește țepușe. Sunt păstrate pentru membrii leneși ai Micului Divan. Nici măcar nu ne învață să le folosim cum trebuie la Academie. Li se par mai la îndemână iataganele, atât pentru înjunghiere, cât și decapitare.

Am terminat de legat curelele și am conectat tija subțire din oțel.

— Am folosit-o deja o dată în seara asta, așa că ar trebui să mai aibă patru sau cinci doze în ea, în funcție de cât de tare împingi. Trebuie să pui mâna așa... Mi-am așezat palma pe pieptul lui. Și să tragi mâna înapoi. Este singura cale de a face mecanismul să se declanșeze și trebuie să țintești inima. Nu știu cât de bine va funcționa în cazul lui Max, dar dacă ratezi inima... Am clătinat din cap. N-are rost să încerci, dacă ratezi inima. Să sperăm că va fi preocupat și...

— Nu-ți fă griji, sunt cardiolog. Știu cum să găsesc o inimă, a spus Jesse. Și-a flexat brațul, prefăcându-se că junghie pe cineva fără să finalizeze gestul și, când s-a prins cum funcționează, a îmbrăcat la loc haina. Deci care e planul? Planul de rezervă vreau să spun.

Mi-am tras în jos mâneca.

— Dacă ceva merge prost...

— Îl înjunghii...

— Nu, am scuturat din nou din cap. Dacă își pierde controlul și te atacă, atunci da, fă tot ce-ți stă în putere să te aperi. Dar dacă mi se întâmplă mie ceva...