The Originals: My Life As Hope Mikaelson

The wishes

Am intrat în camera întunecată și largă unde stateau toti fratii Mikaelson înafara de tata. Am pasit în întunericul acela asteptand fix în prag.

-Hope Mikaelson. O voce dulce răsună din încaperea adanca

Am mai facut un pas înainte,iar lumina aproape m-a orbit. Raze de lumină au iesit din mine si au luminat toata camera.

M-am uitat cu o privire confuza spre toti cei 5 frati Mikaelson.

-De ce ai venit? Spune unul dintre ei. Era îmbracat într-un costum cu cravată si vorbea cu o oarecare eleganta.

-Sunt aici pentru că am vrut să-mi văd tatăl si să vă cunosc pe voi. Am rostit aproape dintr-o suflare uitându-mă la cel cu cravata apoi la restul.

-Sunt Elijah. Probabil nu ne cunosti asa ca ne vom prezenta.

-Mă simt prost ca nu vă cunosc.

-Nu te simți. Spune una dintre fetele Mikaelson,blondă cu părul lung,îmbracată într-un costum negru elegant.

-Tu ar trebui să fi Freya? Spun aproape soptind deoarece mi se făcuse puțin rușine.

-De fapt sunt Rebekah. Ea e Freya. Spune arând cu degetul spre cealalta Mikaelson cu părul scurt.

- Eu sunt Finn. Spune un barbat înalt ce statea în coltul camerei în întuneric. Era extrem de trist,încercam sa îmtelrg de ce.

-Scuză-mi fratii, draga mea Hope. Eu sunt Kol Mikaelson. Cel mai fermecător. Spune el încercand sa para sarmant,iar eu am pufnit în râs.

-Atunci șarmul asta se trage din generatie în generație. Spun eu aproape râzand,încercand din răsputeri să mă abtin.

-Deci Hope,am auzit ca ești vrăjitoare. O aud pe Freya zicand apropiindu-se destul de mult de mine. M-am uitat fix la ea si am încercat să par cât se poate de neserioasă.

-Da...sunt si vrăjitoare, dar nu știu să-mi folosesc magia. Partea mea de hibrid e destul de puternica si am folosit-o o singura data când Marcel a încercat să-l omoare pe Stefan. Spun eu foarte rar si calm uitându-mă pe fereastră.

-Atunci avem ceva de lucru. M-am mirat putin si am aratat o expresie destul de socata. Nu puteam sa raman aici,ce ar zice mama. Ce face Stefan acum? Gândul îmi era în alta parte.

✴✴✴✴✴✴✴

M-am așezat pe patul din camera mea cu privirea în tavan. Mă tot gândeam la Mystic Falls si la mama,dar mai ales la Stefan Salvatore care a facut totul pentru mine de când îl știu.

Am auzit niște pași și m-am prefăcut ca dorm. A fost prima reactie care mi-a venit în minte,din reflex. De fiecare data cand mama venea în camera mea seara. Stefan m-a învătat asta. I-am fost foarte recunoscatoare un timp.

Pașii s-au apropiat din ce în ce mai mult,iar zgomotul a devimit din ce în ce mai aspru.

-Chiar crezi că mă păcălești dulceață? Era Kol aproape râzand.

-Îți aud bătăile inimii iubire. Spune el destul de serios.

-Kol am nevoie de ajutor. Spun eu ridicandu-mă îm capul oaselor si privind oriunde numai nu în ochii lui.

-Sigur. Ce vrei să faci? Spune el puțin uimit de cerinta mea.

-Vreau să învăt sa fac vraji si vreau să vă îndeplinesc câte o dorință. Spun eu exterm de fermă.

-Ce ai putea tu să faci?

-Ai fi surprins.