The script

281 20 5
                                    




Eram în bar cu Kol. Dupa câteva pahare s-a hotărât să constrângă oamenii să plece,iar el a pus muzica. Am dansat exact la fel ca prima oară. Totul era perfect.

Deodată am auzit mai multe voci în capul meu. Erau multe. Mă zăpăceau. Totul se învârtea în jurul meu,iar vocile continuau sa fie singurele lucruri pe care le puteam auzi.

-Du-te,Hope, du-te.

-Hope nu poti rămâne lângă el.

-Lasă-i Hope.

-FUGI!


Toate proveneau de la persoane sau lucruri diferite.


-Caleb?


-Hope... Esti bine? Eu sunt Kol.


-Hope fugi!


-Caută cartea!

-Nu,ne vei distruge!

-Hope nu-i asculta pe niciunul dintre ei. Supune-te! Vino la noi!


-CALEB! Simteam cum totul se roteste în jurul meu ei aveam nevoie de aparare. Kol nu stia nimic din tot ce se întampla si nu am vrut să-l speri.

-Hope... Trebuie mori!

-Trebuie mori!

-Hope...

-Trebuie!


-STOP! Nu am stiut ce să fac ca să înceteze. Ori cine or fi oamenii aia mă omorau. M-am prăbusit jos sustinandu-mi capul în mâini. CALEB!!! L-am strigat cât de tare puteam dar nimic. Vocile au continuat din nou si din nou.


-Hope ce se întâmplă?

-Vocile,Kol. Nu mai pot!


Eram pierdută. Mi-am imaginat cum ar fi ca vrajitorul pe care îl căutam sa fie aici pentru mine. M-am gândit la Kaleb. La cum m-ar putea salva.


-Hope ascultă-mă! Trebuie doar asculti. Concentrează-te. Nu avem mult timp. Scoate-mă de aici si vom fugi împreună de aici departe de locul asta.

-Caleb tu esti?


-Da love. Eu sunt,sunt aici pentru tine. Sunt închis în cimitirul lui Kol. E numai vina lui.


The Originals: My Life As Hope MikaelsonUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum