The Originals: My Life As Hope Mikaelson

#other scene: Klaus and Caroline

Klaus POV

Numai ce am aflat de curând că unul dintre fratii Salvatore, Damon s-a întors în Mystic Falls și a găsit-o pe Kelly. Una dintre dublurile lui Hope.
Alaska este la noi,iar Kelly e singura care ne mai trebuie. Mă duc cu viteză spre casa Salvatore. Intru si îl găsesc pe Damon hrănindu-se cu o pungă plină cu sânge.

-Unde-i?

-Unde să fie cine? Întreabă el rânjind.

-Damon avem nevoie de Kelly pentru a o ucide. Astfel,daca dublurile rămân în viată...

-Ce se întâmplă,hm?

Se ridică si se apropie de mine din ce în ce mai rapid.

-Dacă nu sunt ucise în același timp Hope moare.

Privirea lui a prins o forma încruntată si ochii i s-au mărit.

-Cum adică? Hope?

-Știu că ti-a salvat viața.

-Ai dreptate. Mi-a salvat viata de două ori,dar nu o veti avea pe Kelly.

-Ce complicat ești uneori.

M-am enervat suficient încat să-i apuc gatul în mâini si sa-l ridic pana cand ramane fara aer pentru cateva secunde. Nu puteam sa-l omor. Nu aș mai găsi-o pe Kelly niciodată.

-Știi foarte bine că sunt în stare.

I-am dat drumul simțindu-i pretenta lui Elijah în spate. El se apropia de Damon. Mereu a fost așa. Nobil. Asta e punctul lui forte.

-Niklaus! Uneori ești atat de prost! Mă descurc eu de aici. Tu ai alta treaba în momentul asta.

-Poftim? Cum îndraznești?

- Tânăra Caroline a fost mușcată de un vârcolac. Daca nu ajungi în maxim o ora moare.

M-am uitat la expresia lui neglijentă,relaxată și m-am înfuriat si mai rau. Am plecat cat de repede puteam spre casa Carolinei.

Caroline POV

Stateam în pat pe partea stângă nemaiputand nici măcar să mă mișc.
Durerea insuportabila ce se instalase în tot corpul meu mă făcea să-mi înfing singură un țăruș în inimă.

Aveam urgentă nevoie de ceva sau ceva care să mă salveze.

Am închis ochii usor văzandu-mi deja sfarsitul ce se apropia. Palmele mele ude atingeam așternutul iar pătura mă acoperea doar până la jumate.

-Ai nevoie de ceva dragoste?

Vocea lui nu s-a schimbat deloc. Aceeași ca întotdeauna. Am încercat să mă întorc spre el,dar mâna lui caldă m-a cuprins de mijloc si mi-a alungat mare parte din durere.

-Vrei să te salvez?

Aceași voce insistentă ce în urmă cu câtiva ani mă implora să mă mut cu el în New Orleands.

-Klaus... Te rog...

N-am apucat să termin căci ochii mi s-au închis iar apoi am leșinat.

×××××××××

M-am trezit în pat după cateva ore. Eram în perfectă stare iar Klaus se plimba prin toată casa. Îi puteam simti puterea pașilor și îngrijorarea. Probabil credea ca sunt moarta, că m-a salvat prea tarziu.

Am încercat să mă ridic din pat,dar eram prea slăbită pentru orice mișcare. Am ramas acolo chemându-l pe Klaus cat de încet puteam.

Iar cand l-am vazut în pragul usii cu zambetul de pe chip am stiut ca e fericit ca sunt în viata,iar eu îi voi ramane îndatorată.

-Voiam să-ți mulțumesc că m-ai salvat.

-Orice pentru tine Caroline.

Vocea lui șarmantă îmi facea pielea de găină.

-Ce cauți aici?

-Te-am salvat.

-Nu aici. Aici în Mystic Falls.

-Am venit cu niste treburi. Oricum,plec imediat ce se rezolva.

Era grabit. Poate chiar prea grabit,iar eu nu voiam sa plece prea curand.

-Klaus stai. El s-a întors si s-a apropiat de mine atat de mult încat îi puteam simti respiratia. Ai uitat asta.

Ochii mei s-au închis iar buzele lui le-au atins pe ale mele. A durat puțin,dar cand sarutul a fost gata mi-am deschis ochii pentru ceea ce urma.

Nici urma de Klaus. Se pare ca ma lasase doar cu un sarut. Poate așa e mai bine pentru amândoi.