The Originals: My Life As Hope Mikaelson

Above all || 30

Priveam New Orleands deasupra tuturor. Simțeam privirea fierbinte și distanță a lui Caleb.

-E așa frumos aici! Aș sta o veșnicie...

-Mă bucur că îți place,dar trebuie să-ți iei rămas bun de la locul ăsta.

M-am uitat pentru o ultimă dată la magia New Orleands-ului. Muzica nelipsită de pe străzile aglumerate. Oamenii,barurile,distracția,totul mă făcea să plâng.

M-am întors spre Caleb.

-Am o ultimă dorință înainte să plecăm.

-Sigur iubire. Ce îti dorești?

-Să vorbesc cu cineva.

-Ai timp toată ziua. Diseară plecăm. În regulă?

-Mersi. Mult.

M-am întors din nou spre oraș și am sărit de pe acoperiș. În clipa aia aș
fi făcut orice pentru el.

Într-o secundă eram pierdută prin mulțime. Am ajuns în locul în care mă așteptam să fie.

-Stefan...

I-am simțit brațele cuprinzându-mă. Am simțit o lacrimă pe obrazul meu ștregând-o ușor în haina lui.

-Hope ți-am citit mesajul. Nu pleci nicăieri.

-Vreau să o fac Stefan. Nu mă poate opri nimeni! În plus ar fi trebuit să fiu deja plecată,dar m-am întors pentru a-mi lua rămas bun de la tine.

-Te-ai întors pentru mine?

-Da.

Buzele noastre s-au atins pentru ultima oară. Continuarea urma să fie plină de aventuri,dar trebuia să-l țin pe Stefan în siguranță aici. Trebuia să-l feresc de mine.

-Promite-mi ceva...

-Orice!

Săruturile noastre erau rapide venind unul dupa altul reușind să facem rost de aer pentru a vorbi.

-Promite-mi că vei sta aici. Mă voi întoarce. Promite-mi că te voi găsi aici!

-Hope Mikaelson. Mereu te joci cu mintea mea. Îți promit. Te voi aștepta! O eternitate daca e nevoie.

-O eternitate...

Ultimul sărut,înainte să dispar. Ochii mei în lacrimi se urcau pe acoperiș ferindu-se de privirea lui Caleb. Nu aveam puterea să mai continui.

-Vreau să lămurim ceva înainte să plecăm.

-Da. Ascult.

-Călătoria asta e doar pemtru a-l proteja pe Stefan. Asta nu înseamnă că voi fi cu tine sau cu oricine altcineva.

-Dacă asta vrei.

-Va dura mult?

-Poate chiar...

-O eternitate.

Pașii mei mergeau nemiloși dar fragili în același timp pe acoperișul clădirii.

×××

După mult,mult timp de mers pentru că din nefericire Caleb nu e vampir și nu are super-viteză,am ajuns într-un loc la capătul celălat al lumii. Era un loc mai agitat decât New Orleands.

M-a condus într-o casă superbă arătându-mi camera mea. Mi-am petrecut toată seara în cameră gândindu-mă la ce fac ceilalți acum.

Poate nu văd partea cea mai importantă... Ar trebui să încetez să-mi mai fac griji și să încep să mă distrez precum o adolescentă normală.

Am cotrobăit prin cameră găsitnd un jurnal prăfuit. Era gol. Am luat un pix începând să scriu fiecare zi. Ar trebui să mă obișnuiesc.

Stefan's POV

Am ajuns acasă în Mystic Falls. Încă deprimat de la plecarea lui Hope.
Am încercat să mă duc la culcare dar degeaba. L-am auzit pe Damon în sufragerie ocupându-și timpul liber făcâd sex. M-am dus la birou lunadu-mi vechiul jurnal. Poate Hope nu se va întoarce atât de curând,dar când se va întoarce trebuie să știe fiecare zi.

Asta e pentru tine Hope...