The Originals: My Life As Hope Mikaelson

a.k.a. little wolf

Okay, azi m-am trezit pusă pe treaba. E atat de enervant,dar Stefan chiar are dreptate... Nu îmi place sa recunosc asta. În orice caz,astazi îl voi face pe Damon sa nu mai aiba cosmarurile alea dubioase,iar mai apoi îi voi scoate pe Kaleb, Kol si Marcel de acolo. Pana la urma sunt cea mai puternica fiinta de pe pamant,am reusit sa ies de acolo nefacând nimic. Sigur îi pot scoate si pe ei.

Ma împrac apoi cobor jos pentru micul dejun în familie. N-am mai avut un mic dejun de la ziua mea. Iar azi se pare ca este din nou ziua mea. Ce repede a trecut timpul! 15 ani! Cand voi face 16? Probabil vor trece doua zile. De la 18 ani nu voi mai creste,sunt hibrid doar.

-Hey lume! Stiti ce e azi?

-Poftim? Sper ca nu pui iar ceva la cale! Spune Klaus asezandu-se la locul lui la masa.

-Ce mai faci Hope? Spune Elijah ocupandu-si si el locul.

-Hey! Spun Freya si Hayley în acelasi timp.

-Chiar nu stiti ce e azi? E probabil o gluma. Adica nu au cum sa uite. E un evenimemt important.

-Eu stiu. Spune Freya,iar eu îmi simteam deja rasuflarea taiata. Este... Ziua în care îi vei aduce înapoi pe Marcel si Kol. Am mai auzit asta.

-Unde e Stefan?

-Vine imediat. Spune Elijah adresandu-mi un zâmbet care zicea "Am reusit sa-l tin pe Klaus sub control,unde mi-e premiul?"

-Okay ma duc dupa el. Revin.

Am plecat cat de repede am putut. Nu mi-as fi imaginat vreodata ca vor uita de ziua mea. Dar,nu conteaza,poate sunt prea egoista. Ceilalti au nevoie de mine.

Am urcat scarile ajungand în dreptul camerei în care au stat Stefan si Damon. Am deschis usa dandu-mi seama abia la mijlocul procesului ca am uitat sa bat.

Damon era acolo înfasurat doar într-un prosop pus de forma.

-Ce faci Hope?

Îmi venea sa tip. Dar am ramas asa,holbandu-ma ca o stana de piatra.

Cand am reusit sa spun ceva,însfarsit a fost:

-Unde e... Unde e Stefan?

-În dus. Nu stiu ce face acolo atata timp. Sau poate stiu.

Rade malefic. Okay asta ma sperie putin. Trebuie sa-mi notez undeva sa nu mai intru niciodata, NICODATA în camera baietiilor.

Am dat sa ies,iar vocea lui Stefan se aude cu ecou din baie.

-Vin cu tine.

M-am întors si l-am vazut acolo,stand si uitandu-se la mine aratand minunat ca de obicei.

°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°

-Și Stefan... Între tine si Hope...? Întreabă Hayley. Într-adevar întrebarea ei mi-a adus un mic fior pe șira spinarii. Așteptam sa vina el cu raspunsul,căci eu eram terifiată.

-Suntem foarte apropiati. Vine el cu raspunsul însfarsit. "Apropiati" ce înseamna apropiati? Klaus mă privea lui,întelegand sensul cuvintelor bine alese ale lui Stefan.

-Deci voi doi...? Revine Klaus uitandu-se la mine cu o privire plictisita.

Din nou am tacut. De data asta era randul meu sa vorbesc dar efectiv ma simteam neputincioasa.

Cand însfarsit a venit raspunsul... L-am spus repede,dar aproape soptit.

-Noi doi avem o relatie complicată.

Asta a fost tot. Tot ce puteam sa zic. Elijah si-a scaptat lingura,iar eu m-am uitat în ochii lui Klaus vazand,spre,uimirea mea,bucurie. De ce sa fi fost bucuros? El era ala ca îmi interzicea întotdeauna sa stau cu baietii. Marcel,Kol,Kaleb. Si eu sunt persoane pe care le-am iubit.

-Adevarul e micutul meu lup, sunt mândru ca dupa trei esecuri ai ajuns la un altul. Macar,fratele Salvatore... Fratele cel romantic ce nu se atinge de sange de om,sper macar sa te apere...pana îti vei da seama cat de mult te înseli.

Cuvintele lui taiau mai mult ca lamele. Mi-au ajuns direct în suflet facându-mi o rană. Probabil sangerarea provocata de el era insuportabila.

Aș fi vrut,din adancul meu sa spun ceva. Ceva contradictoriu,dar cu cant ma straduiam pe atat îi dadeam dreptate tot mai mult. Poate ca Stefan nu era cel pe care îl cautam cu adevarat. Poate ca m-am înselat în privinta lui Kaleb,poate ca Marcel nu a fost cea mai potrivita persoana,iar Kol e un Mikaelson si stie sa se faca credibil.

-Dragul meu Klaus, te iubesc si întotdeauna am vrut sa te cunosc,știi... Am auzit multe despre tine. Dar cel mai faimos lucru,cel pe care l-am auzit continuu si cel care m-a făcut să fiu mândră că sunt fata ta este că te-ai sacrificat pentru familia ta. Ai facut totul pentru ei. Ai si muri pentru ei. Unde e acel Klaus? Stii,iubirea nu te face vulnerabil. Uneori esti atat de paranoic încat mă simt rusinată că sunt o Mikaelson.

Cuvintele ies din mine pur si simplu. Nu cred nici acum că am spus toate astea. Sunt atat de directă uneori. Nu mai rezist sa dau ochii cu el. Pentru o ultima secunda ma uit în ochii lui si vad o lacrimă. Nu mai rezist.

-Eu plec. M-am ridicat de la masa si am plecat spre camera mea cu viteza de vampir.

Am ajuns în camera mea si nu mi-a venit sa cred ca au uitat de ziua mea. Azi fac 15 ani. Voi face 16 curând. Într-un fel sunt dezamăgită. Nu cred că au uitat. Adica sunt confuza. Nu cred deloc. Nu stiu. Poate au uitat. Sau nu. Okay. Încetez. Mai bine mă culc.