The Originals: My Life As Hope Mikaelson

Stefan

M-am trezit. Se pare că noaptea balului a fost epuizanta. Ce m-a întristat cel mai tare este că Stefan nu a veni la bal. Încă încerc să-mi dau seama de ce. I-am dat 1 000 de mesaje si apeluri dar în zadar.

M-am ridicat si m-am îndreptat spre dulap,îmbracand niste haine negre si mulate.

-Îti place ce vezi? Întreb eu văzând-ul în spatele meu. Cum de nu l-as recunoaste? Mirosul acela,felul in care merge,totul...as putea recunoaste totul la el.

-Se pare ca hibridul din tine iese la suprafată. Spune el cu tenta jucausă.

-Ce vrei Marcel? Eram fermă,convinsă si îngrijorată pentru Stefan.

-Am venit să te văd. Am simtit sinceritatea,dar m-am întristat umpic stiind ca nu vom fi niciodată împreună în felul acela.

-Ascultă Marcel. Te iubesc,dar nu putem continua. Spun distrasa uitandu-ma pe peritii, tavan, pana si pe podea.

-De ce nu? Era nespus de sincer si tristetea se citea în ochii lui. Poate ca nu îi cunosteam toată poveste cand am tras concluzia despre el.

-Sunt prea mică. Am raspuns ezitant.

Marcel se apropia de mine. A ajuns în dreptul meu,iar distanta dintre noi a devenit usor- usor inexistentă.

A început să mă sărute.

-Oricum lumea în care trăim nu e normala. A soptit în sărut.

-Marcel... Nu pot. Am soptit eu amar. Ce e aia? Spun eu uitandu-mă pe perete în spatele lui Marcel.

-Nu era aici înainte,jur. Evident ca spunea adevarul. Nu stiu cum dar stiam asta. Aveam simturi noi si îmbunatatite.

-E un bilet. Observ eu.

Marcel s-a apropiat si a ridicat biletul citindu-l.

-Hope...E vorba despre Stefan. Cred ca are probleme. Cand am auzit cuvantul "probleme" m-am panicat rau si am tresarit.

-CE? Ochii mei erau aproape sa se umezeasca,iar inima mea îmi spumea ca sunt cea mai puternica. "Fă asta pentru Stefan"..." Fă-o!".

Am smuls biletul din mâna lui si l-am citit.

HELP ME

STEFAN

-Nu se poate. Trebuie să-l găsim. Răspund eu fermă.

-Te ajut. Nu m-am îndoit nici o secunda de el,pur si simplu am avut încredere.

-Marcel e periculos. Eu nu pot muri,dar tu da. Expresia lui era nepasatoare.

-Nu-mi pasă. Zice el îndreptandu-se spre usa. De unde începem?

-Voi face o vrajă de localizare. Îi spun eu fără să mai stau pe gânduri.

◀▶◀▶◀▶◀▶◀▶◀▶

-Se pare ca e înca în New Orleans. Să mergem.

-Esti sigura că îl putem salva de unii singuri?

-Ai dreptate. Poate nu putem. Pe cine vrei sa chemăm?

-Klaus ar avea dubii văzându-ne împreună,dar mă risc. Am vazut cat de important e vampirul ala pentru tine.

-Klaus nu va stii nimic. E cineva în casa asta în care am încredere deplina.

-E un Mikaelson?

-E Kol.