The Originals: My Life As Hope Mikaelson

hurts like hell

        Simt că locul meu nu e aici. Aici lângă Caleb. Vreau să mă întorc la Stefan mai mult ca orice. Numai că, nu vreau să-i pun viata in pericol doar pentru a-mi satisface poftele, ca întotdeauna.

Poate că si el vrea să mă vadă. Nu... Hope Mikaelson esti o egoistă.

-O egoistă ce luptă pentru principile ei, dar mai presus de toate, pentru oameni la care tine. Nu te mai învinui Hope. Uneori am senzatia că nici nu te cunosti.

M-am întors speriata,inima bătându-mi de o suta de ori pe secundă.

-De unde stiai că asta gândeam,Caleb?  Îi priveam atent, privirea fără urmă de dubiu. Caleb, răspunde-mi!

-Se citeste de pe chipul tau.

-Să te cred?

-Sper că într-o zi o vei face.

-Nu prea cred.

Pașii lui grei veneau spre mine. Îmi simteam inima plângând,dar ochii mă trădau. Chiar sunt dispusă să-l cred? Sau e doar o capcană? Deodată sentimentul de la primul sărut m-a cuprins alături de o tonă de intimidare. Vocea lui gravă suna atât de...sofisticată. Am încercat să fac un pas în spate,dar tot ce am reusit să fac a fost să scot la iveală frica și extazul din mine.

-Știi Hope, suntem aici de multă vreme,dar acum realizez că nu ti-am arătat de ce ești capabilă...încă

S-a întors pe jumătate rostind o simplă vrajă de trei cuvinte, iar apoi în jurul nostru...Un foc de nedescris ce forma un cerc,iar noi personajele principale dinauntrul lui. Totul poate fi un joc,jocul lui...sau poate fi adevărul pe care nu l-am știut niciodată.

-Asta e incredibil,dar nu cred că e momentul potrivit să-mi arăti ce poti face.

-Ai altă treabă,Hope?

Felul în care îmi rostește numele mă face să tresar. Mă întorc vrând să ies din cerc, dar flacăra se extinde.

-Caleb...lasă-mă să plec. Uite,am încredere în tine. Stiu că mă vei apăra. Dar m-ai mintit prea mult. Nu pot trece peste.

-Poate dacă ți-as arăta tot ce nu ti-am arătat niciodată despre mine mă vei ierta...

-Nu promit nimic.

-Oricum nu ne-am fi respectat promisiunile.

Buzele lui,din nou. Nu a fost deloc ca prima oară. A fost mai...mai intes.

Măinile lui umblându-mi prin tot corpul. I-am simtit mâna fierbinte pe obrazul meu,

Am închis ochii,simtindu-i pe ai lui privindu-mă intimidant.

În acel moment, când am deschis ochii,am vizualizat toată viața lui,de la început până la sfârșit,am văzut prin ce a trecut. Am simțit o lacrimă,doar atât am putut să-i ofer.

L-am văzut si pe Kol când i-a luat corpul. Apoi, povestea lui ce nu a început deloc fericit...iar cum se va termina nu-mi pot da seama.

-Îmi pare rău.

-Și mie. Era rândul meu să-i arăt că-mi pasă,dar ce a vrut să însemne si mie? De ce și-ar cere scuze față de mine? N-are legătura cu subiectul. Nu e relevant.

I-am simțit pentru o ultimă dată aroma ușor sărată. M-am întors pentru a pune vraja,dar mâna lui m-a apucat de umăr întorcându-mă din nou.

-Uite Caleb...sunt a lui Stefan. Nu a fost și nici nu va fi nicodată nimic între noi. Nu o lua personal,dar Stefan e tot ce văd. Și așa va rămâne pentru totdeauna.