The Originals: My Life As Hope Mikaelson

#other scene: Davina and Kol

Throwback

DAVINA'S POV

Marcel m-a lăsat singura încuiată în pivniță din nou. Mereu când rămân singură prefer să exersez vrăji noi. Nu e nimic mai interesant decat asta. Să stiu ca sunt o vrajitoare a recoltei mă face să tresear uneori.

M-am săturat ca toti să creadă ca sunt tipa aia 'sensibilă', că aș cruța pe orice criminal,dar nu e așa. Eu nu sunt așa. Acum că am descoperit cât de puternica sunt cu adevarat nimeni nu-mi mai poate sta în cale.

Iau o carte veche de pe măsuta plină de praf din partea opusă a camerei. Mă așez ghemuită pe marginea patului aranjandu-mi rochia de un albastru uzat si apucandu-mă să citesc.

A

m exersat vraja pentru a face mici obiecte să plutească ușor si se pare ca mi-a iesit de minune. Aud o gălăgie scurtă de la intrarea clădirei. Mă ridic apropiindu-mă de ușă apucand într-o mână o umbrelă si în cealaltă cartea ce din cauza grabei am uitat că o aveam.

L-am văzut pe Kol venind si oprindu-se în dreptul uși căutandu-mă cu privirea.

-Davina?

Vocea lui suna ușor profundă si apăstă.

-Kol? Ce cauți aici? O să te găsească Marcel!?

A intrat având deja permisiunea provenită din dățile trecute.

S-a apropiat de mine si mi-a atins ușor rochia si partea din spate deschizând usor fermoarul până a ajuns în dreptul de unde a pornit.

-Kol nu! Vreau să vorbim.

S-a oprit si m-a privit țintă începând să vorbeasca.

-Davina,nu-ti face griji. Am avut grijă de tot! Avem tot timpul din lume să vorbim.

I-am dat cu pumnul ușor în braț și i-am mimat o față distrată,el zâmbind ușor ridicând privirea de jos.

-Știi,viața mea... Toată viața mea am stat aici cu Marcel protejată. Vreau să plec,dar nu voi mai fi niciodată la fel de protejată precum am fost cu el. Cel puțin așa simt eu.

-Davina...spune Kol atingandu-mi usor mână si punându-o pe pieptul său. Ești în siguranță cu mine. Crede-mă. Nu ți-aș face nimic...

-Te cred Kol. Te iubesc mult evident. Dar nu stiu... Mi-e frică.

-Să nu-ți fie.

-Mda.

-M-am săturat de asta!

Mi-a atins ușor mâna din nou și apoi m-a ridicat de pe pernă sărutându-mă ușor consecutiv după care dându-mi rochia jos si sărutându-mi corpul. Am tresărit de cateva ori dupa care am început să râd în hohote.

-Esti bine,D?

-Scuze,da. Mă gâdilă!

-Ah!

M-am potolit si am început să-l sărut la rândul meu astfel creeându-se o conexiune unica între noi.

Cel puțin aș credeam eu.