Poesis

Fă-mă a ta!

Fă-mă a ta,
dă-mi un nume,
pe care doar zeii de la apus să-l poată descifra;
murmură-mi cuvinte alambicate,
pe care să le-nghit nemestecate;
propteşte-ţi obrazul tăios pe pântecu-mi fragil
şi fă ca respiraţia profundă să-mi perforeze întreg stratul de piele;
îneacă-mă în priviri vicioase,
dar asigură-te că nu voi supravieţui valurilor tulburi;
spune-mi că mă doreşti,
apoi pleacă şi nu te mai uita înapoi -
aşa ne salvezi pe amândoi.

Fă-mă a ta,
distruge-mi neuronii,
ce mă-mpiedică să nu mă refugiez în carnea ta,
unul câte unul;
reînvie-mi apetitul fără ezitare;
dă-mi un nume,
care să curgă de pe buzele-ţi crăpate
ca o cascadă interminabilă,
în timp ce mă faci a ta
acum şi pentru totdeauna.