Poesis

Tic-Tac

8.30

ți-ai aprins ţigara,
proptind-o tentant între dinții îngălbeniți;
m-ai lipit de perete,
făcându-mă să scap ceaşca de cafea
şi-ai zis:
"dragă, mă-ntorc când soarele apune";
am zâmbit fals & te-am privit ieşind pe uşă,
nu ştiai că n-o să mai fiu aici când ai să vii.

10.45

înşir poeme despre mireasma bărbătească
care s-a îmbibat în cearşafurile dezordonate,
zâmbind în continuare -
nu ştii ce surpriză te-aşteaptă!

4.20

soarele încă radiază de strălucire,
eu fac bagajele &
strâng rămăşiţele arse din pozele cu noi;
încă zâmbesc,
aruncând cu pernele prin casă de nervi.

6.30

la dracu cu soarele!
a apus mai devreme decât mă aşteptam;
tu ai dat buzna în cameră & eu dădeam apă la şoareci;
m-ai strâns în braţe, făcând slalom printre ţoalele aruncate,
şoptind:
"ştiam că ai să pleci,
de aceea m-am grăbit, iubito,
acum nu vei mai pleca nicicând, niciunde
din strânsoarea-mi înflăcărată".

20.45

mi-ai adormit alături,
ți-am împins trupul inert,
am plecat,
furându-ţi un Pall Mall din buzunar &
scrumând câte puţin pe fiecare rană deschisă;
era şi timpul să mă trezesc
din acest vis nociv!