Poesis

Alb-negru

Şedeam în propriul univers alb-negru
şi-am furişat o privire pe fereastră;
atunci te-am zărit
mai colorat ca niciodată;
din neatenţie, am vărsat o picătură de nonculoare,
tu ai zâmbit, hipnotizandu-mă;
mi-am revenit, am trântit geamul
şi m-am ascuns în colţişorul întunecat,
tocmai ţi-am pătat lumea multicoloră cu negura mea;
m-ai luat de mâna şi mi-ai spus:
"culorile mele sunt neînsemnate fără tonnerul alb-negru,
aşa cum e mâncarea fără sare;
tu îmi întregeşti lumea, iar eu te completez,
pictându-te cu cele mai variate nuanţe;
fără tine, nu ar exista ROGVAIV-ul,
iar fără mine, ai exista doar tu."
Te-am privit, am zâmbit şi am tăcut;
mi-ai întins o foaie imaculată,
apoi una plină de culori:
"vezi tu, fără prima nu ar exista a doua."
Apoi, am înţeles propria-mi importanță.