Poesis

Fast f(ood)urious & co

Nu ţi se pare hilar?
noi trăim din vată de zahăr, shaorma şi pepsi la doză,
ei au trăit din pâine, brânză şi roşii;
n-aş da timpul înapoi,
dar nici înainte -
nu vreau să trăiesc din terorism, religie şi wi-fi,
chiar dacă ultimul mă ţine la curent
cu ce faci, unde eşti, cu cine eşti,
cu tine... în general;
şi-acelaşi wi-fi mă face să mă dau
cu capul de pereţi, să zburd pe o pajişte
ca o alienată ce sunt,
rectific... în care m-ai transformat
fără baghetă, tu eşti magician modern,
fără vrăji, trucuri sau poante la care publicul nu schiţează niciun zâmbet,
ci mai degrabă se abţine să nu arunce cu roşiile din kebab.

M-ai schimbat,
doar luându-ţi zâmbetul de Mister Popularitate -
titlu pe care, apropo, nu l-ai meritat;
şi mergând ţanţoş prin faţa mea,
în timp ce mă luptam cu o îngheţată delicioasă,
nu e de mirare că ai crezut că acea privire ţi se adresa!
sau ai avut dreptate?
îngheţată... eu nu mănânc îngheţată iarna;
7 ianuarie îţi sună cunoscut?
nici mie... Ştiu doar că am notat această dată prin vreun jurnal mai vechi;
tu cu ce contribui în societate?
numărând berile epuizate în fața LCD-ului &
memorând replicile din Fast & Furious?

Nu ţi se pare hilar?
trăim în acelaşi secol,
respirăm acelaşi oxigen,
traversăm acelaşi oraş,
ne bem cafeaua în acelaşi loc -
şi nu mă refer la mine acasă, ai vrea tu!
sau eu;
trecem unul pe lângă altul zilnic & ne ignorăm,
şi totuşi...

ah, cât poate fi de complicată viaţa!
sau noi o complicăm?