Ce ar fi
dacă în saltul meu de pe clădirea neşansei,
te-aş trage după mine
şi am plonja în paradisul oamenilor nefericiţi şi singuri,
atât de singuri?
Ce ar fi
dacă m-ai lasa să-ţi dau jos masca bine înrădăcinată
pe chipul inocent, dar ridat
şi mi-ai mulţumi printr-un vals
la balul sfârşitului nostru?
Ce ar fi
dacă nu m-aş mai întreba mereu
"ce ar fi dacă..."
şi aş începe să trăiesc odată?
Ar fi... ceva
şi totuşi, parcă n-ar avea sens.
CITEȘTI
Poesis
PuisiDeparte... Aproape... Acum... ori niciodată. Slove. Trăiri. Sentimente. Poesis. Primul volum: http://my.w.tt/UiNb/twXvCqkbnt Al doilea volum: http://my.w.tt/UiNb/PCLTxXhbnt Cover: @xforgotten
