𝓓𝓲𝓪𝓫𝓸𝓵𝓲𝓴 𝓛𝓸𝓿𝓮𝓻𝓼 𝓞𝓷𝓮 𝓢𝓱𝓸𝓽𝓼

Fugă/Ayato ( Editat )

Puteai spune că era o zi frumoasă afară, având în vederea că au fost doar ploi până acum, iar tu ai decis să ieși puțin împreună cu Oscar, câinele unui vecin care ți-l mai păsa uneori în grijă, vă plimbați prin parc. Îți plăcea să fii cu el, deoarece era foarte amuzant, și jucăuș. Singura problemă era enormitatea lui, fiindcă, dacă se ridica în două labe era mai înalt decât tine.

Când ați ajuns la ieșirea din parc, o veveriță apare în fața voastră, iar Oscar începe să mârâie fioros la ea, iar în următoarea secundă îl vezi scăpând din lesă, apoi începând să o fugărească de parcă era nebun.

Alergi după el, dar îi pierzi urma. Nu le prea aveai nu alergatul, plus că nimeni nu poate sta între veverițe și pierzi din vedere. Începi să te panichezi, neștiind ce să faci, așa că te mai plimbi prin jur, strigându-l. Aproape că te dai bătută din al mai căuta, dar un lătrat puternic se aude dinspre terenul de sport care nu era foarte departe.

Decizi să mergi întra-colo, iar cân ajungi aproape de teren și îl vezi jucându-se cu o minge de baschet, alături de un băiat roșcat.

Răsuflii ușurată în timp ce alergi spre el. Acesta te observă la rândul său, deoarece vine bucuros spre tine. Așezându-te genunchi, îl iei repede în brațe tale.

— Doamne, să nu mai fugi așa! Îi vorbești de parcă ar putea înțelege.

Privirea ta se mută spre băiatul roșcat, văzând că îți zâmbește prietenos.

— Umm, cum a ajuns aici?

— Nu prea știu exact, dar m-am trezit deodată cu el peste mine încercând să-mi ia mingea, spune râzând, făcându-te și pe tine să-i imiți gestul.

— Este câinele tău?

— Oh, nu, este al unui vecin, dar îl mai plimb din când în când. Nu m-aș putea descurca prea mult cu tipul ăsta de câine sinceră să fiu, zâmbești la rândul tău. Sunt N/T, apropo! Te prezinți, apoi îți întinzi mâna.

— Ayato! Încântat!