𝓓𝓲𝓪𝓫𝓸𝓵𝓲𝓴 𝓛𝓸𝓿𝓮𝓻𝓼 𝓞𝓷𝓮 𝓢𝓱𝓸𝓽𝓼

Ruki x Kou întâlnire.

Erai în biblioteca școlii. Doamna de geografie ți-a cerut să-i cauți un atlas, și cum asta te scăpa de 15 de minute din oră, ai acceptat cu bucurie.

Aici mai erau elevi din clasa vecină de a 10a. Probabil au oră liberă, gândești tu.

Pentru următoarele 3 minute continui să cauți atlasul acela, și cu succes, îl găsești. Dar era pe un raft prea înalt pentru tine. Nu erai foarte înaltă, iar în unele momente asta nu era convenabil. Ai fi putut să rogi pe cineva din clasa vecină, dar din zvonurile auzite, toți erau destul de aroganți și nu prea de treabă. Și oricum, tu erai destul de timidă. Mai era varianta să-i ceri bibliotecarei un scaun, dar de fiecare dată când vrei să-i vorbești te lovește cu liniarul peste mână. Face asta cu toți, de fapt. God, asta clar a fost soția lu' Hitler, gândești tu.

Ei bine, singura variantă care ți-a mai rămas este să sari cu mâna întinsă în repetate rânduri până dă Sfântu' să prinzi unu'.

Continui să țopăi, dar, bineînțeles că nici măcar raftu' nu l-ai atins.

Tresari când simți o persoană în spatele tău. Îți ridici capul și vezi cum o mână mare apucă unul din atlasele alea blestemate. 

Te întorci și vezi un băiat brunet, destul de înalt, îmbrăcat destul de ciudat, cu un fel de colier la gât, și cu o carte în
mâna sa liberă. El e salvarea ta.

— Uhm, mulțumesc mult pentru ajutor! Nici nu știi cât m-am chinuit să iau unul. Spui și vrei să-ți întinzi mâinile spre atlas, dar vocea băiatului te oprește.

— Ce? Acests te privește confuz.

Urmează un moment de tăcere de câteva secunde, apoi el începe să râdă.

— Ia stai așa, tu credea-i că te ajutam? Tu credea-i că l-am luat pentru tine?

Începi să roșești stânjenită și te uiți în jos.

— E-eu...

— Dar cine te crezi să-mi primești ajutorul? Întreabă disprețuitor.

— Îmi pare rău at-atunci! Spui repede și dai să pleci.

— Oi, Ruki, lasă fata în pace. O altă voce se aude din spatele tău, dar nu te întorci.

— Mai lasă-mă. Băiatul brunet spune și își dă ochii peste cap, apoi pleacă.

— Îmi cer scuze pentru necioplitul de frate-miu. Îți ridici capul si vezi în fața ta un blond zâmbăreț. Vrei un atlas, nu?

— Îhm, îngâni.

În următoarea secundă, brațele lui se află pe talia ta și simți cum ești ridicată de pe podea.

— E bine așa? Ajungi? Întreabă.

— D-da, zici repede și iei o carte. Fiind prea emoționată, nici nu te-ai uitat la ce atlas ai luat. Mă poți lăsa jos acum.

— Oh, da, vorbește și ești pusă din nou jos.

— Uh, mu-mulțumesc. Spui și dorești să pleci.

Blondul te prinde de mână și te oprește.

— Pot să-ți știu numele, frumoaso?

— N/T.

— Eu sunt Kou, extrem de bucuros să te cunosc, zâmbește și îți sărită mâna.

O să mă topesc, gândești tu.

— Eu chiar trebuie să plec.

— Înțeleg. Să ne mai întâlnim, N/T. Îți face el cu mâna.

Dai din cap și te grăbești să ieși din bibliotecă. Deschizi ușa din lemn, și pășești pe coridorul liceului.

Respiri ușurată.

— Să nu te simți specială, bine? Face asta cu toate. O voce foarte cunoscută se aude.

Te uiți în direcția vocii. Este băiatul acela, Ruki. Decizi să-i spui vreo două, dar el ți-o ia înainte.

— Aici. Ia-l pe ăsta. Zice și ți-l pune în brațe pe al lui. Tu ai luat unul de clasa a 9a. Oftează, și îl apucă în mâna lui. Baka... îl auzi cum mormăie, apoi se întoarce în bibliotecă.

Îl privești câteva secunde, apoi îți scuturi capul și te îndtepți spre clasa ta.

Inima îți bătea prea tare.

MDAA, I-AM COMBINAT PE KOU ȘI RUKI. O SĂ MAI FAC D-ASTEA. PROBABIL. VOI MAI POSTA ȘI UN CAPITOL BONUS CU AYATO.